Photo 181143414 © Fratelescris | Dreamstime.com

Ziua Națională a României. Cât mâncăm, cât aruncăm?

Risipa alimentară din România se traduce anual prin 2,5 milioane de tone de mâncare, conform informațiilor citate de Europa Liberă, ceea ce înseamnă că fiecare român este responsabil în medie de 70 de kilograme de mâncare care ajunge la gunoi.

În același timp, circa 1 din 20 de români se confruntă cu foametea, potrivit Global Hunger Index, care arată că în 2022 procentul celor care se află în această situație se situează aproape de 5%.

Informațiile cu privire la risipa alimentară nu sunt atât de ușor de găsit pe cât ar trebui să fie într-o țară care se face responsabilă de o astfel de statistică. O altă latură a imaginii risipei este dată de un studiu realizat în 2022 de Edenred România, care a descoperit că 73% dintre restaurantele din România sunt responsabile de risipă alimentară.

În același timp, doar 55% dintre operatorii HoReCa au implementat deja măsuri pentru a reduce risipa alimentară. De cele mai multe ori ajung la gunoi produse din categorii precum fructe, legume sau carne, însă 30% din risipa asociată restaurantelor este formată din măncăruri preparate. Jumătate dintre alimentele care sunt pe cale să expire sunt aruncate la gunoi.

Atât operatorii clasici HoReCa, cât și magazinele din comerțul modern sau magazinele online au început să gândească diferite modalități prin care să reducă volumul de alimente care ajunge la gunoi, însă drumul spre sustenabilitate este unul lung.

România ocupă locul 9 în clasamentul Uniunii Europene cu privire la risipa alimnetară, în contextul în care aproximativ jumătate dintre români cheltuie circa 40% din venitul lunar pe mâncare, conform informațiilor citate de Ambasada Sustenabilității.

La nivel global, aproape o treime din totalul alimentelor produse pentru consum uman se transformă în risipă, iar la nivelul UE ponderea este de o cincime. La polul opus, 43 de milioane de europeni nu își permit hrana zilnică pentru o alimentație adecvată.

Mai mult, dacă deșeurile alimentare ar fi o țară, acestea ar forma al treilea cel mai mare poluator cu gaze cu efect de seră din întraga lume, după SUA și China.

O altă abordare

Un raport publicat în 2022 de Biroul European pentru Mediu a scos la iveală că Uniunea Europeană risipește mai multă mâncare decât importă, ceea ce afectează siguranța alimentară a blocului european.

Mai exact, UE a importat în 2021 aproape 138 de milioane de tone de produse agricole, pentru care a plătit 150 de miliarde de euro. În același timp, UE risipește 153,5 milioane de tone de mâncare în fiecare an.

Vezi aici 11 capitole din drumul României spre sustenabilitate. Unde suntem, ce avem de făcut și cu ce provocări ne confruntăm?

Risipa alimentară ajunge să coste 143 de miliarde de euro pe an pentru companiile și gospodăriile din Uniunea Europeană, în timp ce produce 6% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră. UE aruncă circa 20% din mâncarea pe care o produce.

Înjumătățirea risipei alimentare până în 2030 ar putea duce la salvarea a 4,7 milioane de hectare de teren agricol. În tot acest context, Uniunea Europeană își propune ca până la finalul deceniului să scurteze lanțurile de aprovizionare din industria alimentară, astfel încât drumul de la fermă la furculiță să fie cât mai scurt, să consume cât mai puține resurse și să genereze cât mai puțină risipă.

Două luni mai târziu, Biroul European pentru Mediu a publicat un alt raport, care spune că România, Olanda, Luxembourg și Estonia sunt statele membre care au sprijinit cel mai mult ideea de a introduce ținte pentru reducerea risipei alimentare.

Astfel, la nivel european România este privită ca o țară care se pregătește să ia măsuri, într-un raport care subliniază că și țări precum Austria, Danemarca sau Cehia și-au exprimat sprijinul pentru reducerea risipei, dar au fost rezervate în a susține strategia conform căreia UE vizează reducerea cu 50% a risipei de la fermă la furculiță.

România are un cadru legislativ pentru diminuarea risipei alimentare, un cadru axat mai mult pe prevenire. Acesta a fost adoptat prin Legea nr 216/2017 privind diminuarea risipei alimentare, respectiv HG nr. 51/2019 pentru aprobarea normelor metodologice ale legii din 2016, conform informațiilor publicate de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA).

Autoritatea vine cu recomandări pentru românii care își doresc să reducă risipa alimentară. În privința risipei de acasă, ANSVSA vine cu sfaturi precum planificarea meselor, porții mai mici sau mai calculate, utilizarea congelatorului pentru a reduce risipa, respectiv o rotație a alimentelor în gospodărie de tipul „primul intrat, primul ieșit”.

În ceea ce privește risipa la magazin sau la piață, autoritatea le recomandă românilor să meargă la cumpărături cu o listă bine gândită, să nu meargă la cumpărături când le este foame, să cumpere doar cantitatea de care au nevoie sau să aleagă produse aflate la reduceri. 

Vezi aici 11 capitole din drumul României spre sustenabilitate. Unde suntem, ce avem de făcut și cu ce provocări ne confruntăm?

There are 2 comments

  1. Cata incredere putem avea in datle privind risipa alimentara 9deseurile din alimentatie), atata timp cat operatorii de salubrizare nu au inceput inca sa colecteze separat biodeseurile si cate vreme , practic, niciun operator al vreunui SIMD nu efectueaza (asa cum ar trebui, corespunzator legislatiei) sa execute studii de analiza a compozitiei deseurilor ?
    Considerand ca populatia rurala a Romaniei este de 44%, ar insemna ca risipa din orase este de peste 250 kg/locuitor/an. Cat provine din gospodarii si cat din alte surse ?
    Nu insist mai mult, doresc doar sa atrag atentia ca un studiu, pe fiecare SIMD este imperios si urgent necesar, pentru a putea avea nu numai o imagine mai sigura, mai bine categorisita si mai nuantata asupra risipei, ci ci pentru adimensiona corespunzator unitatile care se vor construi pentru tratarea biodeseuilor (in special a celor de digestie anaeroba, in general scumpe si cu durata de recuperare mare, dar si cu cerinte de generare stabilizata de biogaz/metan/energie). Poate utilizarea de fonduri europene pentru un astfel de studiu, precum si alocarea, in contractele de colectare, de fonsuri pentru studiile de compozitie bianuale, devin necesare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Captcha *