Orașele din România s-au dezvoltat pentru o lungă perioadă de timp după o logică economică de tip industrial, în care unul dintre principalele criterii era eficiența drumului pe care îl parcurgea un angajat de acasă până la fabrică.
Odată cu anii 2000, economia a început o tranziție parțială dinspre producție spre servicii, iar în orașele mari locul platformelor industriale a început să fie luat de clădiri de birouri sau de proiecte rezidențiale.
Chiar și această nouă etapă de dezvoltare a fost condusă în principal tot de factori economici, dar odată ce criza climatică a devenit un fenomen recunoscut și agreat la nivel global, atât de oamenii de știință, cât și de autorități, faptul că trebuie să regândim modul în care arată orașele a devenit evident.
De aceea, astăzi ar trebui să discutăm despre calitatea vieții în orașe, despre decarbonizarea mobilității urbane, despre calitatea aerului, despre clădiri verzi, despre cota de spații verzi pe cap de locuitor și avantajele unei cote ridicate, despre zone cu emisii reduse, dar și despre inovație sau digitalizare în administrația publică locală.
Însă drumul este unul lung, iar la acest moment România se află mai degrabă într-o situație de avarie când vine vorba despre calitatea vieții în orașe. Încep să apară inițiative de schimbare, dar trebuie să știm de unde plecăm astăzi.
Indicatorii ne plasează la coada clasamentelor, începând de la faptul că niciun oraș din România nu are o calitate a aerului cu adevărat bună și până la cota de spații verzi, care e cinci ori mai mică decât recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
Începe cu adevărat schimbarea?
Până acum, 17 orașe din România au aderat la campania „Cities Race to Zero”, susținută de rețeaua globală de acțiune climatică C40, dedicată identificării celor mai bune soluții astfel încât orașele să devină cu adevărat mai sustenabile, după criterii stabilite pe baze științifice.
Orașele înscrise până acum sunt Brașov, Cluj-Napoca, Buzău, Iași, Constanța, Alba Iulia, Pitești, Tulcea, Botoșani, Suceava, Aiud, Petroșani, Zalău, Câmpina, Bîrlad, Lugoj și Moinești.
Asta înseamnă că administrațiile locale din aceste municipii și orașe și-au luat angajamentul de a promova și de a implementa acțiuni climatice aliniate Acordului de la Paris. În total, peste 1.100 de orașe au aderat până acum la campania Cities Race to Zero.
Mai concret, aceste orașe au recunoscut în mod oficial urgența climatică și urmăresc limitarea încălzirii globale la pragul de 1,5 grade Celsius agreat la Paris. Totodată, se angajează să gândească acțiunea climatică într-un mod incluziv și să dezvolte comunități într-un mod echitabil.
În ceea ce privește emisiile, orașele semnatare trebuie să atingă dezideratul net zero până în anul 2040 sau, cel târziu, până în anul 2050. Mai mult, fiecare oraș a fost obligat să înceapă implementarea a cel puțin un proiect de acțiune climatică odată cu intrarea în Cities Race to Zero.
Astfel de inițiative sunt valoroase, mai ales dacă vor reuși să genereze schimbări reale și nu rămân doar angajamente pe hârtie, așa cum a procedat până acum România și în cazul țintelor pe reciclare.
Un exemplu pozitiv este municipiul Brașov, care anunța la finalul anului 2021 că toate punctele de consum din subordinea primăriei sunt alimentate cu energie din surse regenerabile, fiind prima inițiativă de acest fel din România.
Totodată, Brașovul încearcă să promoveze și să angreneze cât mai mulți actori din mediul public și privat în discuția despre acțiune climatică, aflându-se în 2023 la a treia ediție a evenimentului Forumul Orașelor Verzi.
Un alt exemplu de semnatar al Cities Race to Zero care trece la fapte, cel puțin la nivel declarative, este municipiul Buzău, acolo unde administrația locală a gândit strategia „Smart – Green – Circular Buzău”.
Această strategie se bazează pe ideea că o serie de resurse nevalorificate pot fi transformate în resurse tranzacționabile, care vor aduce plus valoare sistemelor existente de energie, termoficare, managementul deșeurilor și managementul apei, printr-o abordare de economie circulară.
Autoritățile din Buzău au lansat în 2022 și un proiect de ameliorare a efectelor secetei, gândit pentru a fi extins chiar și la scară națională. Mai exact, primăria Buzău vrea să reutilizeze apele uzate tratate pentru irigații.
În mod separat, Uniunea Europeană a lansat în 2022 misiunea UE pentru 100 de orașe inteligente și neutre climatic până în 2030. Din România, au fost selectate pentru această misiune trei administrații locale, mai exact Primăria Sectorului 2 din București, Primăria din Cluj-Napoca și Primăria din Suceava.
Comisia Europeană subliniază că zonele urbane găzduiesc circa două treimi dintre cetățenii Uniunii Europene. La nivel mondial, zonele urbane consumă peste 65% din energie și generează peste 70% din emisiile de dioxid de carbon. De aceea, rolul lor în tranziție este cu atât mai important.
Reprezentanții de la Bruxelles au invitat cele 100 de orașe selectate să elaboreze planuri generale – numite Climate City Contracts (CCC), pentru neutralitatea climatică în toate sectoarele, de la transport, până la clădiri, managementul deșeurilor și transporturi.
Aceste planuri trebuie asociate cu planuri de investiții, iar procesul trebuie să implice atât cetățenii, cât și organizațiile de cercetare și sectorul privat. În cazul Sectorului 2, spre exemplu, primăria vrea să îmbunătățească viața cetățenilor prin angajamente precum extinderea și regenerarea spațiilor verzi.
Aici avem un caz pozitiv, denumit Parcul Sticlăriei din Sectorul 2. După ce a stat 30 de ani în paragină, acesta a fost inaugurat în 2021 în urma unei abordări care a presupus intervenții minime asupra ecosistemului, cum ar fi pietruirea aleilor în loc de betonarea acestora. Astfel a fost introdus un petic de biodiversitate într-un context urban.
Însă transformarea orașelor nu se rezumă doar la o serie de asociații și coaliții, iar în România există mai multe inițiative. Un alt exemplu vine din Sectorul 6 al Capitalei, acolo unde administrația locală a realizat un proiect de regenerare urbană prin care spațiul din proximitatea unei linii de cale ferată dezafectată a devenit Parcul Liniei.
Un oraș mai verde
Discuția despre orașe mai verzi este una amplă, care trebuie purtată pe mai multe direcții, majoritatea dintre ele fiind interconectate. Însă pe unele dintre ele le putem urmări și le resimțim în mod direct în fiecare zi chiar și din poziția de cetățeni.
Una dintre aceste dimensiuni este calitatea aerului, unde Agenția Europeană a Mediului urmărește mai mulți indicatori, printre care nivelul mediu de particule fine, sau PM 2.5 din aer.
Acestea se numesc particule fine deoarece au un diametru de cel mult 2,5 micrometri, ceea ce înseamnă că sunt destul de mici încât să se infiltreze în plămâni sau în sânge. Cel mai recent raport a fost publicat în 2023 și urmărește ultimii doi ani calendaristici.
Agenția amintește că poluarea cu particule fine are efecte grave asupra sănătății pe termen lung, ajungându-se la afecțiuni sau decese premature. În ceea ce privește cantitățile considerate periculoase, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și-a ajustat recomandările în 2021 și a semnalat că orice nivel de peste 5 maximum 5 μg/m3 pentru particule fine devine periculos pentru sănătate.
La nivel european, directiva referitoare la calitatea aerului este în curs de revizuire pentru a se alinia recomandărilor OMS, întrucât UE a stabilit în 2008 o valoarea limită anuală de 25 μg/m3, dar în ultimul deceniu au apărut noi date și cercetări care au condus OMS la o concluzie mai conservatoare.
Niciun oraș din România nu se înscrie în limita de 5 μg/m3 a OMS, însă cel mai aproape se situează Galați, cu 7,2 μg/m3 , Oradea cu 9,9 μg/m3, respective Sibiu cu 10 μg/m3. Galați este pe locul 21 la nivel european în ceea ce privește calitatea aerului, însă celelalte nu au prins top 100.
Dintre orașele analizate de Agenția Europeană pentru Mediu, la polul opus se situează orașul Iași, pe locul 340 din cele circa 400 de orașe europene din clasament. Iașiul a înregistrat niveluri de 18,5 μg/m3.
București, Suceava, Satu Mare, Arad, Baia Mare, Ploiești, Piatra Neamț și Târgu Mureș sunt toate orașe cu un nivel încadrat sub ceea ce este considerat „moderat”, în categoria orașelor cu o calitate „slabă” a aerului.
O altă măsurătoare a calității aerului vine dinspre clasamentul IQAir, care se uită tot la particule fine sau PM 2.5, însă aici perspectiva asupra României se extinde și asupra unor localități mai mici. Printre cele mai poluate 10 orașe din România sunt Cluj-Napoca, Târgu-Mureș, București și Craiova.
Apariția senzorilor și popularizarea tehnologiei au făcut ca astăzi să avem mai multe platforme prin care cetățenii pot urmări în timp real calitatea aerului din orașul lor. Un astfel de exemplu este platforma aerlive.ro, care acoperă momentan doar București și Cluj-Napoca.
Răspândirea spațiilor verzi este un alt indicator important pentru calitatea vieții dintr-un oraș. Uniunea Europeană recomandă un minimum de 26 de metri pătrați de spații verzi per cap de locuitor, așa cum prevede și legislația națională din România. De cealaltă parte, Organizația Mondială a Sănătății recomandă un nivel de 50 de metri pătrați per cap de locuitor.
Situația la nivelul orașelor din România este una neclară, întrucât în majoritatea orașelor nu regăsim un Registru al Spațiilor Verzi adus la zi. Spre exemplu, în București se lucrează la un astfel de registru adus la zi, întrucât cel mai recent este din 2011 și indică peste 23 de metri pătrați.
Realitatea datelor din toate celelalte surse arată că nivelul este de fapt sub 10 metri pătrați pe cap de locuitor. Precizăm că în România continuă să se dezbată în acest an și un proiect de lege pentru modificarea legii spațiilor verzi, asupra căruia mai multe ONG-uri și asociații de mediu au atras atenția.
La nivel european începe să devină din ce în ce mai populară o abordare propusă de cercetătorul olandez Cecil Konijnendijk cunoscută drept regula 3-30-300.
Cecetătorul propune în felul următor: fiecare cetățean dintr-un oraș trebuie să poată vedea din fața casei sale cel puțin trei copaci, că acoperirea cu spații verzi și copaci ar trebui să fie de minimum 30% în fiecare cartier și că nu ar trebui să existe o distanță mai mare de 300 de metri între casa unui cetățean și primul spațiu verde public de calitate.
Clădirile reprezintă unul dintre factorii de poluare dintr-un oraș, de la modul în care au fost construite și până la modul în care sunt administrate sau energia pe care o consumă.
În ultimii ani, clădirile verzi au început să fie definite prin prisma unor certificări, care atestă impactul unei clădiri asupra mediului, cum e BREEAM, eficiența consumului de resurse, cum ar fi LEED, sau bunăstarea de care beneficiază ocupanții unei clădiri, cum ar fi certificarea WELL.
Dezbaterea este una mai lungă atunci când vorbim de construcții verzi sau sustenabile, întrucât specialiștii în sustenabilitate atrag atenția în mod repetat că o clădire verde trebuie gândită așa încă de la construcție și organizarea șantierului pentru construcție.
Însă când vine vorba de certificările pentru clădiri verzi, piața este una în creștere. O analiză CBRE arată că 74% dintre clădirile de birouri din București dețin certificate verzi și îndeplinesc condițiile ESG.
Doar în 2022 un număr de 154 de clădiri din România au fost certificate BREEAM sau LEED, reprezentând aproximativ o treime din numărul de clădiri certificate în cei 14 ani de când a apărut în România prima certificare de clădire verde, conform ADP green building.
Iar discuția despre orașe mai verzi sau orașe mai sustenabile poate continua pe multe verticale, cum ar fi cea de mobilitate, unde mobilitatea electrică și utilizarea transportului în comun trebuie să crească.
De asemenea, zonele cu emisii reduse și chiar zonele pietonale joacă un rol important în calitatea vieții dintr-un oraș. La acest capitol, Bucureștiul se află într-o zonă critică din perspectiva aglomerației în trafic. Indexul de trafic TomTom situează Capitala pe locul 7 în topul orașelor cu cel mai aglomerat trafic rutier din lume.
Pe de altă parte, tema orașelor sustenabile nu este una doar despre mediu, ci și despre cum dezvoltăm comunități într-un mod mai echitabil, ceea ce înseamnă că dincolo de componenta economică sau cea de mediu și componenta socială joacă un rol din ce în ce mai important.
Acest articol a fost realizat cu susținerea ING Bank România.
