Biodiversitatea este una dintre principalele priorități la nivel global în contextul tranziției către o economie mai verde și o lume mai sustenabilă. Protejarea biodiversității prin politici publice coerente și prin transformarea modelelor de business sunt elemente care s-ar putea dovedi cruciale într-un viitor nu foarte îndepărtat.
Cunoscută și drept capitalul natural al lumii, biodiversitatea poate fi definită ca varietatea organismelor vii și a ecosistemelor din întreaga lume. Declinul biodiversității are consecințe semnificative atât la nivelul sănătății oamenilor, cât și la nivel economic.
La nivel global, biodiversitatea este de mai mulți ani subiectul summiturilor climatice COP și al unor tratate internaționale care stabilesc norme de conservare și protejare pentru elementele naturii și pentru viața de pe Pământ.
Chiar în 2022, aproape 200 de țări au semnat Acordul de la Montreal prin care și-au luat angajamentul de a proteja cel puțin 30% din terenurile și apele planetei până în 2030, într-un tratat care ar trebui să facă pentru biodiversitate ce a făcut Acordul de la Paris pentru emisii.
Uniunea Europeană a recunoscut încă din 1979 necesitatea conservării naturii și a biodiversității, dar planurile și strategiile multianuale nu au dus încă la efortul scontat pe măsură ce înțelegerea asupra subiectului biodiversității a căpătat noi valențe.
Doar 15% din habitatele din UE se află într-o stare bună, de la păduri și până la pajiști sau habitate de coastă, conform datelor Agenției Europene pentru Mediu. În același timp, mai mult de o treime din populațiile de pești se află într-o stare gravă, iar 1 din 3 specii de albine și fluturi sunt în declin.
De aceea, la nivelul UE este în curs de aprobare Regulamentul privind refacerea naturii, care va institui obiective privind biodiversitatea pentru anul 2030. Strategia este considerată piatra de temelie a protecției naturii în UE și un element-cheie al Pactului verde european.
Extinderea ariilor protejate până la cel puțin 30% din suprafața terestră și maritimă a UE, respectiv extinderea acoperirii zonelor Natura 2000 existente sunt două dintre prioritățile obiectivului 2030.
În același timp, regulamentul pentru refacerea naturii urmărește implementarea unor măsuri de redresare care să acopere cel puțin 20% din suprafața terestră și maritimă a UE până în 2030.
Mai mult, Europa vizează plantarea a 3 miliarde de copaci și refacerea ecosistemelor degradate de pe teritoriul UE până în 2030 printr-o serie de angajamente și măsuri specifice, inclusiv reducerea cu 50% a utilizării pesticidelor și a riscului aferent până în 2030.
Pentru a ști de unde plecăm, astăzi la nivelul blocului european ariile protejate reprezintă 26,4% din suprafața terestră, respectiv 12,1% în cazul suprafeței maritime. Peste 1.840 de specii și peste 230 de habitate sunt protejate sub legislația europeană.
Lipsa datelor este o problemă
Fiecare factor de decizie trebuie să lucreze cu informații și date care să reflecte cât mai bine și într-un mod cât mai integrat realitatea din teren. Nu pot exista strategii și politici publice eficiente în lipsa unor astfel de date.
În România, ariile protejate reprezintă 23,4% din suprafața terestră, sub media europeană, respectiv 21,4% din suprafața maritimă, mult peste media europeană.
România găzduiește peste 533 de specii protejate sub legislația europeană, respectiv 87 de habitate. România are un total de peste 1.550 de arii protejate, dintre care circa 950 sunt protejate de legislația națională, iar 600 sub rețeaua europeană Natura 2000.
Delta Dunării și Complexul Razim-Sinoe se situează pe primul loc în România când vine vorba de siturile Natura 2000 cu cel mai mare număr de specii și de habitate, urmat de Parcul Natural Porțile de Fier, Parcul Natural Domogled-Valea Cernei sau Parcul Natural Apuseni.
Însă toate aceste informații vin de la Sistemul European pentru Informații de Biodiversitate (Biodiversity Information System for Europe), o platformă care are capitole dedicate pentru fiecare țară în parte, pe care le agregă din surse multiple.
În România nu există o platformă care să centralizeze, să cuprindă și să ilustreze într-un mod agregat și interconectat datele și informațiile despre biodiversitate, o platformă care să fie actualizată anual, nu odată la câțiva ani.
Desigur, o parte din aceste informații pot fi regăsite pe site-ul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor sau pe site-ul Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate (ANANP), însă multe dintre documentele publicate pe aceste platforme sunt din perioada 2013-2014.
Și aici, cele mai multe informații sunt cele cuprinse în Strategia Națională pentru Conservarea Biodiversității 2014-2020, ceea ce înseamnă că datele incluse au o vechime de cel puțin zece ani.
Alte informații, precum cele mai bine de 6,6 milioane de hectare de pădure care acoperă circa 29% din suprafața României, pot fi consultate la Institutul Național de Statistică (INS), însă nevoia pentru o bază de date centralizată rămâne. Un astfel de portal se promitea a fi RO-ADAPT, însă a rămas doar în stadiul de proiect.
Această nevoie pentru date mai bune privind biodiversitatea sau capitalul natural din România a fost acceptată de autorități inclusiv prin strategia Națională privind Adaptarea la Schimbările climatice pentru perioada 2022-2030 cu perspectiva anului 2050, precum și în planul pentru implementarea strategiei (PNASC).
La capitolul biodiversitate și servicii ecosistemice se discută așadar despre „îmbunătățirea cunoașterii cu privire la biodiversitate” și despre o interconectare a portalului RO-ADAPT, care nu joacă încă un rol de platformă.
Biodiversitatea în orașe
Mai bine de jumătate din populația României locuiește în mediul urban, iar logica în care s-au dezvoltat orașele țării a fost pentru o lungă perioadă una economică de tip industrial, fără o grijă prea mare pentru biodiversitate.
De aceea, dincolo de păduri, de pajiști, de mlaștini, de habitele de coastă sau de ariile protejate maritime, trebuie să discutăm tot mai mult și despre capitalul natural din orașe. Și în acest caz lipsa datelor publice reprezintă o problemă.
Totuși, apar diverse proiecte de cercetare inițiate de societatea civilă sau de mediul academic și susținute de mediul privat. Un astfel de exemplu este proiectul Platforma de Mediu pentru București, care are la bază un raport de cercetare realizat în 2022.
Proiectul a fost inițiat de Fundația Comunitară București împreună cu ING Bank și este susținut de alte cinci companii din mediul privat, de 55 de organizații din societatea civilă și de zece autorități. Raportul a fost realizat de expertul independent prof. dr. Cristian Iojă și cartografiază problemele de mediu cu care se confruntă Capitala.
Conform acestuia, Bucureștiul are mai multă biodiversitate decât ne imaginăm, iar natura este prezentă în oraș în forme diverse, de la specii autohtone de animale și plante și până la unele exotice.
Natura urbană reprezintă 40,2% din suprafața Capitalei, respective peste 9.600 ha, restul fiind ocupat de suprafața construită. Natura de tip 1, sau ecosistemele inițiale, reprezintă circa 668 ha, adică 2,8% din suprafață, fiind inclusă aici și Pădurea Băneasa.
Natura urbană de tip 2, sau ecosistemele agricole, reprezintă 12,7% din suprafața Capitalei, cu peste 3.000 ha, în timp ce natura de tip 3 – spațiile verzi și acvatice amenajate – reprezintă fondul dominant al naturii urbane, cu peste 5.400 de hectare, respective 22,6% din suprafața municipiului.
Nu în ultimul rând, această clasificare cuprinde și natura de tip 4, sau ecosisteme restaurate, categorie care reunește zonele aflate în procese de renaturare, cu sau fără intervenție antropică. Acestea reprezintă circa 500 de hectare sau 2,1% din suprafața Bucureștiului.
Raportul scoate la iveală o multitudine de informații, precum suprafața de spații verzi, numărul de arbori și distribuția lor per populație, respectiv distribuția naturii urbane în funcție de zonele orașului. Însă și acest raport s-a bazat în parte pe date care aveau deja câțiva ani vechime, pentru că erau singurele disponibile.
Este interesant de observat că o astfel de abordare, care generează o imagine integrată asupra Bucureștiului, lasă loc și de identificarea problemelor și a potențialelor soluții prin care pot fi rezolvate.
Raportul a identificat probleme precum capacitatea redusă a spațiilor verzi și acvatice de a genera beneficii adaptate utilizatorilor și spațiului urban sau starea avansată de degradare a grădinilor complexelor rezidențiale, propunând în același timp și soluții pentru acestea.
Biodiversitatea, la raport
Impactul activităților economice asupra biodiversității ar trebui cuantificat în dreptul fiecărui operator economic în parte, astfel încât activitățile directe, cele indirecte sau cele de pe lanțul de furnizori să poată fi adaptate pentru a nu mai încuraja defrișările sau distrugerea ecosistemelor.
Așa cum firmele europene vor intra treptat în următorii ani sub incidența raportărilor de sustenabilitate, se lucrează în prezent și la un standard pentru raportarea pe biodiversitate.
Mai exact, se discută componenta ESRS E4 din Standardul European de Raportare pe Sustenabilitate, care se referă în mod specific la biodiversitate și la ecosisteme.
Totuși, biodiversitatea este atinsă punctual și la alte teme de raportare, precum poluarea (ESRS E2), resurse marine și resurse de apă (ESRS E3) sau utilizarea resurselor și economia circulară (ESRS E5).
În ceea ce privește componenta adresată strict sustenabilității, dacă va fi implementată în forma actuală înseamnă că firmele vizate trebuie să întocmească planuri de tranziție care să respecte limitele planetare, integritatea biosferică și toate celelalte ținte relevante din Strategia UE de Biodiversitate pentru 2030.
Și la nivel global se lucrează la un standard de raportare pentru informațiile legate de biodiversitate, prin intermediul ISSB (International Sustainability Standards Board), organism înființat de IFRS Foundation Trustees în 2021.
ISSB a dezvoltat și standardul global de raportare pentru emisiile de carbon, iar în 2022, odată cu summitul COP15 de la Montreal, s-a stabilit că ISSB va dezvolta și un astfel de standard de raportare pentru informațiile legate de biodiversitate.
În continuare, țările lumii nu știu exact cum să trateze provocarea biodiversității, iar un exemplu în acest sens vine dinspre discuțiile despre extinderea unei piețe de credite de biodiversitate, similară cu cea a creditelor de carbon, însă există temeri că un astfel de instrument ar facilita greenwshing-ul.
Rămâne de văzut ce formă va lua raportarea pe teme de biodiversitate pentru companii, însă este clar la acest moment că inclusiv statul român trebuie să îmbunătățească modul în care realizează „raportări pe teme de biodiversitate”.
Acest articol a fost realizat cu susținerea ING Bank România.
