Statistic, suprafața împădurită a României a crescut constant în ultimii ani. Însă avansurile au fost cel mult modice și nu înseamnă că România are, în realitate, păduri mai multe sau mai dese. În plus, replantarea acestora nu ține pasul cu volumul defrișărilor.
Fondul forestier al României a crescut constant în ultimii 15 ani, arată statisticile publicate de Institutul Național de Statistică (INS). Conform acestora, România are în prezent mai bine de 6,6 milioane de hectare de păduri, care acoperă astfel în jur de 29% din suprafața totală a țării.
Însă din aceleași rapoarte ale INS aflăm și că acest avans scriptic se datorează în primul rând introducerii în fondul forestier a unor terenuri care nu sunt împădurite (pășuni, suprafețe verzi neamenajate și terenuri degradate). Titulatura acestor terenuri este schimbată pentru ca ele să poată fi introduse în campaniile naționale de reîmpădurire, însă nu reflectă o creștere reală a suprafeței acoperită de păduri în România.
Apoi, trebuie să ținem cont de faptul că suprafața fondului forestier înregistrează avansuri mici, în timp ce volumul de lemn exploatat crește mult mai rapid. Spre exemplu, în 2021, suprafața fondului forestier a crescut cu 0,04% față de 2020, în timp ce volumul de lemn tăiat a crescut cu 1,4% în același interval, arată datele INS.
Iar în ceea ce privește suprafața regenerată, care totalizează terenurile reîmpădurite și cele degrate pe care se plantează arbori, aceasta a scăzut în 2021 cu aproape 5% față de 2020.
Rezultă astfel că reîmpădurirea se produce într-un ritm mult prea lent comparativ cu suprafețele defrișate, iar acest fenomen a fost deseori semnalat și de activiștii pentru protecția mediului.
În fiecare oră, din România dispar aproximativ șase hectare de pădure, conform datelor Greenpeace. Efectele se reflectă în statisticile care plasează România într-un loc fruntaș în topul țărilor cu cea mai proastă calitate a aerului, dar și în creșterea exponențială a suprafeței deșertificate din țara noastră. În perioada 1980-2000, aceasta a crescut de la 39% la 43% din suprafața României, reiese dintr-o lucrare publicată de mai mulți cercetători români în 2020.
Dispariția pădurilor din România devine și mai îngrijorătoare dacă ne raportăm la statisticile europene. În ultimele trei decenii, suprafețele acoperite de pădure au înregistrat o creștere de 10% la nivelul Uniunii Europene, arată cele mai recente statistici publicate de Eurostat. Media comunitară este de 43% din suprafață, în timp ce în România pădurile acoperă 29% din aria totală a țării. Astfel, în UE existau 145 de milioane de hectare de păduri în 1990, iar în prezent suprafața depășește 159 de milioane de hectare.
Totodată, există discrepanțe majore la nivelul țărilor comunitare. Unele au mai bine de jumătate din suprafața totală acoperită de pădure. Printre acestea se numără Finlanda, Suedia și Slovenia, unde mai bine de două treimi din suprafețele naționale sunt acoperite de păduri. De asemenea, Estonia și Letonia au păduri întinse pe mai bine de jumătate din aria totală.
De cealaltă parte sunt țările în care suprafețele împădurite sunt îngrijorător de reduse. Este cazul Maltei (sub 1%), al Olandei (10%), al Irlandei (11%), al Danemarcei (15%) și Cipru (19%). Apoi urmează Ungaria și Belgia (cu câte 22%), Franța (27%) și România (29%).
De ce UE nu are o politică forestieră comună
Dincolo de specificul geografic și climatic din fiecare țară, aceste diferențe sunt cauzate și de faptul că pădurile reprezintă unul dintre puținele domeniile în care Uniunea Europeană nu are o politică unitară. Câteva capitole din Politica Agricolă Comună (PAC) ating și fondurile forestiere, însă mai degrabă prin prisma rolului esențial pe care acestea îl au asupra sectorului agricol.
PAC este și principala cale prin care Bruxelles-ul alocă fonduri europene pentru protejarea pădurilor și reîmpăduri. În exercițiul financiar 2007-2013, UE a alocat fonduri europene în valoare de 5,4 miliarde de euro pentru acțiuni legate de protejarea pădurilor și împăduriri, în timp ce în perioada 2014-2020 bugetul comunitar a crescut la 8,2 miliarde de euro, transmite Comisia Europeană.
Unul dintre motivele pentru care UE nu reușește să dezvolte o politică forestieră comună este inclusiv definirea pădurii. Țările membre nu cad de acord asupra terenurilor care pot fi incluse în fondul forestier. Deocamdată, Bruxelles-ul folosește clasificarea elaborată de FAO (Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură), care stipulează că, pentru a fi catalogat drept „pădure”, un teren trebuie să aibă o suprafață de cel puțin 0,5 hectare, din care cel puțin 10% trebuie să fie acoperit de coroane de arbori. Țările comunitare, în schimb, au propriile clasificări – cel mai bun exemplu este cel amintit mai sus, al României, care introduce pășuni și terenuri pe care urmează să fie plantați arbori în fondul forestier.
Bani pentru împăduriri în PNRR
Chiar și așa, rolul pădurilor în agricultură, mediu și economie nu poate fi neglijat, iar UE are o strategie comună prin care și-a propus să impulsioneze acțiunile de reîmpădurire și de protejare a pădurilor mature. Strategia, publicată în 2013, se bazează pe doi piloni: promovarea gestionării sustenabile a pădurilor și combaterea defrișărilor.
Nevoia de accelerare a campaniilor de reîmpădurire a fost subliniată și în Planul Național de Redresare și Reziliență, parte a programului extraordinar de finanțare comunitară lansat de Bruxelles pentru a stimula revenirea economică după pandemie.
Astfel, România a bugetat o schemă de ajutor de stat în valoare de aproape 500 de milioane de euro pentru păduri, numită „Sprijin pentru investiții noi în suprafețe ocupate de păduri”. Ea se adresează persoanelor fizice și juridice care desfășoară astfel de acțiuni, însă numai pentru specii de stejar și salcâm. Subvenția individuală poate ajunge până la 19.000 de euro.
There is 1 comment