Educația și sănătatea au fost promovate constant în România drept priorități, însă trei decenii și sute de politicieni care au trecut prin guvernele ce s-au aflat la conducerea țării nu au reușit încă să folosească fondurile guvernamentale și banii europeni pentru a se asigura că aceste două infrastructuri de bază nu lasă pe nimeni în urmă.
Deși considerate mereu prioritare, aceste două domenii au primit alocări bugetare timide raportate ca procent din PIB. Educația a primit în 2022 o alocare de 3,11% din PIB, care în termeni nominali înseamnă 41 de miliarde de lei.
Într-adevăr, bugetul alocat educației a crescut într-o comparație realizată cu 2016, când acesta se ridica la 21,7 miliarde de lei, însă nevoile rămân în continuare ridicate.
Educația ar trebui să primească o alocare de 6% din PIB, după cum menționează articolul 8 din Legea Educației nr 1/2011, potrivit Edupedu, însă primele informații despre bugetul pentru anul 2023 arată că guvernul va amâna din nou aplicarea acestei prevederi.
Pe cine lăsăm în urmă?
Un studiu realizat de ONG-ul Salvați Copiii arată că în 2020 circa 275.000 de copii români cu vârste cuprinse între 7 și 17 ani nu erau înscriși în nicio formă de învățământ, într-un nivel similar cu cel din anii trecuți. Totodată, 45.000 de copii din ciclurile primar, gimnazial și liceal abandonează școala în fiecare an.
Pandemia a jucat un rol important în a scoate la față inegalitățile și inechitățile sistemului de educație, în contextul în care în momentul în care elevii au fost nevoiți să treacă la școala online circa 28% dintre copii și 43% dintre cadrele didactice nu dețineau resursele materiale necesare pentru cursuri online
Drept urmare, rata abandonului școlar a crescut în 2020, cu peste 15% dintre elevii români care au renunțat la școală în primul an de pandemie, conform Digi24. În mediul rural, unde învățământul online a fost mai puțin accesibil din cauza lipsei de resurse, rata de abandon școlar a fost de 26% în 2020.
În anul 2021, rata de abandon s-a menținut relativ la același nivel, potrivit Eurostat. În perioada 2012-2021, rata tinerilor de 18-24 de ani care nu au terminat mai mult de opt clase s-a îmbunătățit de la 17,8% la 15,3%, însă România își propunea să ajungă până în 2020 la 11,3%, o țintă de departe ratată.
Familiile afectate de sărăcie se confruntă cu lipsa posibilităților de a face față cheltuielilor necesare participării școlare, ceea ce îi expune pe copiii în fața riscului de abandon școlar.
Conform cercetării „Învățământul gratuit costă”, gratuitatea învățământului public este relativă, iar părinții sunt obligați să scoată din buzunar bani pentru uniformă, manuale alternative, rechizite, fondul clasei și cel al școlii, transportul spre și dinspre școală, meditații sau alte costuri ascunse.
De asemenea, riscul abandonului școlar este crescut în cazul copiilor ai căror părinți au un nivel mai redus de educație și nu reușesc să îi sprijine pe copii în procesul de învățare sau în realizarea temelor.
Dincolo de problematica abandonului școlar, educația din România se conturează a fi deficitară și atunci când vine vorba de produsul școlii românești.
Un studiu național de literație realizat de platforma BRIO a scos la iveală că 42% dintre elevii din România nu pot interpreta o informație și nu pot avea propriile idei, întârind astfel rezultatele cunoscutelor evaluări internaționale PISA.
Educația ar trebui să beneficieze de finanțări masive în anii următori, în contextul în care primește alocări de 12% din Planul Național de Redresare și Reziliență, adică 3,7 miliarde de euro. Acești bani ar trebui să se îndrepte atât spre infrastructura educațională, cât și spre reducerea ratei de abandon școlar.
Infrastructura educațională reprezintă o problematică importantă, mai ales în contextul în care multe școli din țară încă au grupuri sanitare aflate în curtea unității de învățământ, toalete care nu sunt conectate la sistemele de apă și canalizare.
Aceste grupuri sanitare care nu sunt adecvate unei țări care consideră de 30 de ani educația „o prioritate” pot fi regăsite în special în mediul rural. Spre exemplu, în județul Botoșani 34 din 371 de unități de învățământ se regăsesc în această situație, în Mehedinți 59 de unități, iar în Neamț 24 de unități, conform studiului „România cu un singur chip”.
Sănătatea, înainte de toate?
Sănătatea este a doua prioritate eternă promovată constant în România, deși țara noastră se numără printre statele Uniunii Europene care alocă cel mai puțin pentru sănătate.
La nivelul UE, alocarea bugetară pentru sănătate s-a situat la 8% din PIB în 2020, comparativ cu 7% în anul anterior. România a locat doar 5,5%, într-un top în care la polul opus se situează Cehia și Austria, cu câte 9,2% din PIB, potrivit Agerpres.
Speranța de viață în România a crescut cu peste patru ani în perioada 2000-2019, însă pandemia Covid-19 a generat o scădere temporară cu 1,4 ani la nivelul anului 2020, conform unui raport al Comisiei Europene. Acesta notează că există o disparitate de gen semnificativă, întrucât femeile trăiesc cu aproape opt ani mai mult decât bărbații.
Principalele cauze ale mortalității în România sunt bolile cardiovasculare, în timp ce cancerul pulmonar este cel mai des întâlnit tip de cancer care cauzează decese în rândul românilor.
Comportamentele riscante contribuie la aproape jumătate din totalul deceselor din țară, în contextul în care consumul de alcool și alimentația nesănătoasă sunt mai întâlnite în rândul românilor comparativ cu media UE. Totodată, excesul de greutate, obezitatea și fumatul în rândul adolescenților au crescut constant în ultimele două decenii.
România prezintă disparități majore când vine vorba de accesul la asistență medicală. Multe zone rurale sunt insuficient deservite, iar românii se confruntă cu provocări când trebuie să ajungă la medic.
Provocările în materie de acces sunt exacerbate și mai mult de infrastructura de transport precară, precum și de un nivel redus de români care apelează la servicii de tip telemedicină.
Studiul „România cu un singur chip” scoate la iveală că în multe zone rurale există prea puțin personal medical. Spre exemplu, în mediul rural din județul Ialomița este 1 medic la 2.536 de locuitori, în timp ce în Suceava există doar 1 medic la 2.473 locuitori. Cea mai rea situație este la Vaslui, unde în mediul rural există doar 1 medic la 2.691 de locuitori.
PNRR înseamnă 2,5 miliarde de euro pentru sănătate, fonduri care ar trebui să se îndrepte către construcția și dotarea a 200 de centre comunitare, 3.000 de cabinete de medici de familie și 100 de cabinete de planificare familială, conform Hotnews.
