Majoritatea proiectelor de compensare care au vândut cele mai multe credite de carbon sunt „probabil junk”, potrivit unei analize realizate de Corporate Accountability și The Guardian.
Marea majoritate a proiectelor de mediu cel mai frecvent utilizate pentru a compensa emisiile de gaze cu efect de seră par să aibă deficiențe fundamentale care sugerează că nu se poate conta pe ele pentru a reduce emisiile care încălzesc planeta, potrivit unei noi analize.
Industria voluntară de comercializare a certificatelor de emisii de dioxid de carbon, care se ridică la miliarde de dolari la nivel mondial, a fost adoptată de guverne, organizații și corporații, inclusiv companii petroliere și de gaze, companii aeriene, mărci de fast-food, case de modă, firme de tehnologie, galerii de artă și universități, ca o modalitate de a pretinde că își reduc amprenta de gaze cu efect de seră.
Sistemul funcționează prin intermediul creditelor de compensare a emisiilor de carbon, care sunt „cote” sau certificate tranzacționabile care permit cumpărătorului să compenseze o tonă de dioxid de carbon sau echivalentul în gaze cu efect de seră prin investiții în proiecte de mediu care pretind că reduc emisiile de carbon.
Însă există tot mai multe dovezi care sugerează că multe dintre aceste sisteme de compensare exagerează beneficiile climatice și subestimează potențialele prejudicii.
Într-o nouă investigație, The Guardian și cercetătorii de la Corporate Accountability, o organizație transnațională de supraveghere a întreprinderilor non-profit, au analizat primele 50 de proiecte de compensare a emisiilor, cele care au vândut cele mai multe credite de carbon pe piața mondială.
În conformitate cu criteriile și sistemul de clasificare al sursei citate:
– Un total de 39 dintre cele mai importante 50 de proiecte de compensare a emisiilor, adică 78% dintre ele, au fost clasificate ca fiind probabil de doi bani sau lipsite de valoare din cauza uneia sau mai multor deficiențe fundamentale care subminează reducerile de emisii promise.
– Alte opt proiecte (16%) par problematice, existând dovezi care sugerează că ar putea avea cel puțin o deficiență fundamentală și că sunt potențial nedorite, în conformitate cu sistemul de clasificare aplicat.
– Eficacitatea celorlalte trei proiecte (6%) nu a putut fi stabilită definitiv, deoarece nu existau suficiente informații publice independente pentru a evalua în mod adecvat calitatea creditelor și/sau acuratețea beneficiilor climatice declarate.
– În total, până în prezent au fost tranzacționate credite de carbon în valoare de 1,16 miliarde de dolari provenite din proiectele clasificate de anchetă ca fiind probabil nesigure sau lipsite de valoare; alte 400 de milioane de dolari de credite cumpărate și vândute erau potențial nesigure.
Printre cele mai populare 50 de proiecte globale se numără scheme forestiere, baraje hidroelectrice, parcuri solare și eoliene, programe de eliminare a deșeurilor și programe de ecologizare a aparatelor electrocasnice din 20 de țări (în mare parte) în curs de dezvoltare, conform datelor furnizate de AlliedOffsets, cea mai cuprinzătoare bază de date privind comercializarea emisiilor, care urmărește proiectele de la început. Acestea reprezintă aproape o treime din întreaga piață voluntară a carbonului (VCM) la nivel mondial, ceea ce sugerează că creditele de carbon neperformante sau supraevaluate, care exagerează beneficiile reducerii emisiilor, ar putea fi o regulă.
În analiza celor două entități, un proiect a fost clasificat ca fiind probabil slab dacă, printre alte criterii, existau dovezi convingătoare, afirmații sau un risc ridicat că nu poate garanta reduceri suplimentare și permanente ale emisiilor de gaze cu efect de seră. În unele cazuri, existau dovezi care sugerau că proiectul ar putea avea scurgeri de emisii de gaze cu efect de seră sau ar putea transfera emisiile în altă parte. În alte cazuri, beneficiile climatice păreau a fi exagerate sau proiectul ar fi fost realizat independent – cu sau fără piața voluntară a carbonului.
Constatările au fost publicate în timp ce la New York are loc summitul ONU privind ambiția climatică, pe fondul îngrijorărilor tot mai mari legate de faptul că liderii mondiali vor face noi promisiuni privind schimbările climatice care se vor baza pe ceea ce experții din afara industriei numesc din ce în ce mai mult soluții de piață defectuoase, în loc de o tranziție corectă și rapidă către renunțarea la combustibilii fosili.
„Ramificațiile acestei analize sunt uriașe, deoarece indică deficiențele sistemice ale pieței voluntare, oferind dovezi suplimentare că creditele de carbon de doi bani sunt omniprezente pe piață”, a declarat Anuradha Mittal, director al grupului de reflecție Oakland Institute. „Nu ne putem permite să mai pierdem timpul cu soluții false. Problemele sunt de anvergură și omniprezente, depășind cu mult verificatorii specifici. VCM exacerbează în mod activ urgența climatică”.
Certificatorii/registrele cu cele mai multe proiecte din top 50 au declarat că MCV este un instrument important în lupta împotriva crizei climatice și că metodologiile și garanțiile lor se îmbunătățesc continuu.
Experții independenți spun că, pentru a avea vreo șansă de a fi eficiente, creditele de carbon trebuie să fie legate de activități noi și permanente de reducere a emisiilor, care să ducă la reduceri suplimentare care nu ar fi avut loc altfel – și nu ar trebui să ducă la daune colaterale asupra mediului sau a comunităților. Dovezile de supraestimare a cantității de poluare cu carbon pe care un proiect o salvează cu adevărat, fie în mod intenționat, fie în mod neintenționat, sunt, de asemenea, esențiale pentru ca un proiect să poată garanta beneficiile promise.
Conform cercetării, mai mult de o treime din cele 50 de proiecte de top au prezentat dovezi ale existenței a trei sau mai multe deficiențe fundamentale. Într-un caz, s-a raportat că un proiect gigantic de conservare a pădurilor din Zimbabwe a avut atât de multe pretenții exagerate și umflate – și probabil a transferat emisiile în altă parte – încât a fost descris ca având „mai multe găuri financiare decât brânza elvețiană”. Bloomberg a relatat că experți în rating au declarat că reducerile de emisii ale proiectului au fost supraestimate de cinci până la 30 de ori.
În SUA, cel mai problematic proiect este cea mai mare instalație de captare și stocare a carbonului din Wyoming, care a beneficiat de subvenții generoase din partea contribuabililor, dar unde marea majoritate a CO2 captat a fost eliberat în atmosferă sau vândut altor companii producătoare de combustibili fosili pentru a ajuta la extragerea petrolului greu accesibil, potrivit Institutului pentru economie energetică și analiză financiară. Acesta este certificat de American Carbon Registry (ACR), care a precizat că nu au mai fost emise noi credite de carbon de 15 ani – deși corporațiile continuă să le retragă sau să le cumpere pe cele vechi pentru a compensa emisiile.
Patru experți în domeniul piețelor de carbon au declarat că rezultatele s-au bazat pe o metodologie solidă și că acestea pun în lumină capcanele soluțiilor climatice bazate pe piață, care pot permite poluatorilor să continue să polueze în loc să facă tranziția către renunțarea la combustibilii fosili.