Unele dintre cele mai mari companii din industria grea din Australia susțin un raport, potrivit căruia acestea și-ar putea reduce emisiile directe de gaze cu efect de seră în lanțurile lor de aprovizionare cu peste 90% până în 2050, fără a fi nevoite să se bazeze în mare măsură pe compensarea emisiilor de carbon, scrie The Guardian.
Raportul, realizat de către asociația Australian Industry Energy Transitions Initiative (ETI), pregătit pe parcursul a trei ani de către Climateworks Centre și CSIRO, a constatat că tranziția industrială ar costa echivalentul a 21 de miliarde de dolari americani pe an pe parcursul a trei decenii, dacă Australia dorește să încercerce să limiteze încălzirea globală la 1,5 grade Celsius.
Studiul a fost lansat în timpul unei dezbateri politice privind mecanismul de salvgardare, politica Coaliției pe care guvernul lui Anthony Albanese spune că dorește să o modernizeze pentru a reduce emisiile de CO2 emise de cele mai mari 215 instalații industriale poluante din Australia. ”Verzii” s-au oferit să susțină planul laburistului dacă acesta este de acord să nu mai aprobe nicio mină de cărbune și de gaz, un pas pe care guvernul spune că nu îl va face.
Raportul, intitulat „Pathways to industrial decarbonisation” (Căile spre decarbonizare industrială), a analizat cinci lanțuri de aprovizionare importante pentru industrii, printre care fierul, oțelul, aluminiul, produsele chimice și gazele naturale lichefiate (GNL). Raportul a constatat că aceste domenii și-ar putea reduce emisiile anuale de CO2 de la 221 milioane de tone în 2020 la 17 milioane de tone până la jumătatea secolului, în timp ce producția de oțel și fier ar crește cu aproape 20%, iar producția de aluminiu cu peste 30%.
În timp ce marile companii de gaze au semnalat continuarea extinderii GNL, raportul a estimat că producția de GNL va scădea după 2025, ajungând la puțin peste 20% din nivelurile actuale, în 2040.
Anna Skarbek, directorul executiv al Climateworks Centre, cu sediul la Universitatea Monash, a declarat că aproximativ două treimi din necesarul estimat – echivalentul a 20,8 miliarde de dolari pe an pe o perioadă de 30 de ani – este necesar în sistemul energetic, pe măsură ce acesta trece la surse regenerabile, iar restul în tehnologia industrială, electrificarea și eficiența energetică.
Deși mare, aceasta a declarat că investiția a fost echivalentă cu doar o zecime din valoarea exporturilor de 236 de miliarde de dolari pe an ale celor cinci lanțuri de aprovizionare analizate și a fost comparabilă cu alte investiții majore.
„Tranziția este o investiție în modernizarea regiunilor industriale și a sistemului energetic al Australiei”, a spus ea.
Simon McKeon, președintele ETI, om de afaceri care a primit în trecut și titlul de ”Australianul anului”, a declarat că raportul, care constă într-o combinație de „ambiție puternică, acțiune coordonată și sprijin guvernamental”, ar putea duce la reducerea emisiilor industriale cu până la 92% până în 2050, comparativ cu nivelurile din 2020.
„Acest lucru, cu compensații de înaltă calitate și verificabile pentru restul de 8%, ar face ca industria să treacă la emisii nete zero în sprijinul ambiției de a limita încălzirea la 1,5º C”, a spus el.
Utilizarea compensațiilor în cadrul modificărilor propuse pentru mecanismul de salvgardare a devenit un subiect controversat după criticile aduse creditelor de carbon create prin proiecte de regenerare a pădurilor. Guvernul aceste țări a propus să permită compensări nelimitate în cadrul mecanismului.
Raportul urma să fie lansat luni, la Sydney, de ministrul Schimbărilor climatice, Chris Bowen, și de lordul Adair Turner, fost președinte al Autorității britanice pentru servicii financiare.
