Este dezvoltarea durabilă un oximoron? La opt ani de la lansarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD) ale Organizației Națiunilor Unite, s-au înregistrat puține progrese, scrie Euronews Green.
Cele 17 ODD – și sutele de ținte pe care le cuprind – au ca scop „să elibereze rasa umană de tirania sărăciei și a lipsurilor și să însănătoșească și să asigure securitatea planetei noastre”.
De la reducerea inegalității sociale la construirea de noi spitale și până la decarbonizarea rapidă, suita de obiective urmărește să „transforme” lumea pentru generațiile viitoare.
În septembrie 2015, lideri din 193 de țări au stabilit această agendă. Până în 2030, ONU dorește să pună capăt foametei, să acorde tuturor copiilor o educație de calitate în mod gratuit, să reducă la jumătate sărăcia extremă și să extindă rapid răspândirea energiei regenerabile.
Dar, la opt ani de la lansarea lor, rămânem în urmă în ceea ce privește mai mulți indicatori-cheie – în special atunci când vine vorba de „vindecarea planetei”.
Deci, de ce rămânem în urmă – și ce trebuie să se schimbe?
Oare ODD-urile sunt pe drumul cel bun?
Nimeni nu ar contesta faptul că eliminarea sărăciei și a inegalității sunt obiective importante. Dar progresele stagnează în aceste domenii-cheie, avertizează secretarul general al ONU, António Guterres.
„Foametea a crescut și a revenit la nivelurile din 2005. Egalitatea de gen este la aproximativ 300 de ani distanță. Doar 26 de persoane au aceeași bogăție ca jumătate din populația lumii”, a declarat el în aprilie.
Raportul de progres privind ODD publicat în aprilie arată că doar 12% din țintele Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă sunt pe drumul cel bun. Situația mediului este deosebit de dezastruoasă.
Obiectivele de dezvoltare durabilă solicită acțiuni urgente pentru a combate încălzirea globală, a conserva oceanele și a încuraja consumul responsabil. Cu toate acestea, concentrațiile de dioxid de carbon sunt la cel mai ridicat nivel din ultimii 2 milioane de ani, în timp ce mai mult de o specie din cinci este amenințată cu dispariția.
„Războiul nostru împotriva naturii se accelerează. Emisiile continuă să crească – incredibil de mult”, a declarat Gutterres.
Aceste eșecuri pot fi atribuite parțial lipsei de fonduri – descrisă de ONU drept o „gaură neagră de finanțare” – determinată de inflația globală galopantă.
Înainte de pandemie, deficitul anual de finanțare a ODD era de 2,3 trilioane de euro. Potrivit Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), această cifră este în prezent de cel puțin 3,7 trilioane de euro. Angajamentele de finanțare pentru combaterea schimbărilor climatice, în special, sunt cu mult sub nivelurile promise, iar finanțarea pentru pierderi și daune lipsește cu desăvârșire.
Când vine vorba de impunerea finanțării ODD, ONU nu dispune de un spațiu foarte mare de manevră. ODD-urile nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic.
Potrivit unei cercetări publicate în 2021, există „puține dovezi” că guvernele urmăresc în mod activ ODD-urile.
„Cercetarea noastră a arătat că ODD-urilor le lipsește un impact considerabil asupra sistemelor politice”, a declarat Frank Biermann, profesor la Universitatea din Utrecht și autorul principal al studiului din 2021.
Fără un stimulent legislativ sau o finanțare adecvată, este dificil să transformi discursurile de înaltă ținută în acțiuni, scrie Euronews Green.
Oare ODD-urile pot deveni o formă de „greenwashing”?
Multe dintre ODD-uri exprimă ambiții nobile. Însă riscul este ca acestea să devină o formă de spălare ecologică, un cal troian pentru practici nesustenabile.
„Simpla vorbărie se poate întoarce împotriva noastră, conferind legitimitate unui comportament nesustenabil, permițând liderilor corporativi să agite steaguri colorate ale ODD-urilor, în timp ce pun profiturile mai presus de orice”, a scris Biermann într-un articol pentru The Conversation.
De asemenea, ODD prezintă o gândire „mainstream” cu privire la criza climatică, susține profesorul Karl Johan Bonnedahl de la Universitatea Umeå. Pe scurt, aceasta este ideea că putem continua să urmărim o creștere galopantă și să salvăm planeta în același timp.
„În Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite, există un angajament de a realiza dezvoltarea durabilă „în cele trei dimensiuni ale sale – economică, socială și de mediu – într-un mod echilibrat”, a spus el. „Dar ideea de ‘echilibru’ este imposibilă aici… există conflicte între unele dintre obiective.”
De exemplu, construirea unui proiect rutier masiv ar putea ajuta o țară să atingă obiectivul 8 – care solicită guvernelor să „susțină creșterea economică pe cap de locuitor”. Dar un astfel de proiect de infrastructură ar putea, de asemenea, să provoace distrugeri asupra unui ecosistem local și să crească emisiile prin încurajarea condusului auto.
Adesea, țările care obțin cel mai mare punctaj în indexul ODD – sistemul de clasificare care marchează țările în funcție de performanța lor globală în materie de ODD – au amprente ecologice vaste.
Finlanda, de exemplu, se află în fruntea indicelui ODD. Dar finlandezii consumă aproximativ 29,5 tone de materiale în fiecare an. Am avea nevoie de resursele materiale a patru planete pământești dacă toți locuitorii lumii ar consuma în acest ritm.
De asemenea, țara emite 13 tone de dioxid de carbon pe cap de locuitor pe an – de aproximativ 13 ori mai mult decât cantitatea emisă de o persoană obișnuită din Africa.
Deci, cum poate această țară să aibă o performanță atât de bună în ceea ce privește indicele ODD? Pentru că are un punctaj foarte bun la indicatorii de „dezvoltare”, chiar dacă are rezultate slabe la cei de „durabilitate”.
Acest lucru nu înseamnă că obiectivele de dezvoltare, cum ar fi eradicarea sărăciei și realizarea egalității de gen, nu sunt, desigur, vitale. Dar, când vine vorba de economie, obsesia creșterii economice – inclusă în ODD 8 al ONU și în întreaga agendă 2030 – nu este bună pentru planetă.
Pot coexista dezvoltarea și durabilitatea?
Produsul intern brut este o măsură a tuturor bunurilor și serviciilor finale produse într-o țară. Acesta este sistemul de măsurare prin care multe organizații internaționale (inclusiv ONU) măsoară creșterea și dezvoltarea.
Dar PIB-ul nu ia în considerare impactul asupra mediului. De exemplu, investirea de bani în armament sau în combustibili fosili ar crește PIB-ul unei țări. Într-adevăr, cheltuielile militare ale SUA reprezintă 3 % din PIB-ul țării. Însă, într-o lucrare de cercetare publicată în martie anul trecut, Bonnedahl și coautorii descriu PIB-ul ca fiind „orb” față de mediu.
Acesta este un prim exemplu al modului în care „dezvoltarea” și „durabilitatea” nu sunt întotdeauna niște tovarăși de drum ușor.
„Există o expresie care îmi place. Aceasta spune: discursul privind dezvoltarea durabilă nu este întotdeauna despre dezvoltarea durabilă. Este vorba despre susținerea dezvoltării”, a spus Bonnedahl.
Bonnedahl și colegii săi solicită noi ODD-uri care să acorde prioritate „sustenabilității puternice” – luând în considerare limitele ecologice în ceea ce privește bunăstarea și creșterea populației umane.
„Obiectivele pe care le alegeți nu sunt neutre. Ele reflectă anumite valori”, spune Bonnedahl. „Așadar, acordăm valoare salvării planetei?”
