Minuscule bucăți de plastic au fost găsite împrăștiate în corpul uman, prinse în plămâni și în sânge, dar efectele pe termen lung ale acestei expuneri asupra sănătății rămân neclare, scrie AFP.
În fiecare zi, oamenii ingerează, inhalează sau intră în contact în orice alt mod cu microplastice, poluare din plastic cu un diametru mai mic de cinci milimetri, care este în mare parte invizibilă cu ochiul liber.
Microplasticele au fost găsite aproape peste tot pe Pământ, de la cele mai adânci oceane până la cei mai înalți munți, precum și în aer, apă, sol și în lanțul alimentar.
Dar în ultimii doi ani, oamenii de știință au descoperit microplastice nu doar în întreaga natură, ci și în corpul uman, detectându-le în plămâni, ficat – chiar și în placente.
Anul trecut, un studiu olandez a devenit primul care a identificat microplastice în sângele uman.
Deși oamenii de știință au îndemnat la prudență din cauza dimensiunii mici a eșantionului studiului, prezența microplasticelor ar putea sugera că acestea sunt transportate prin sânge în organe.
Dar, deocamdată, datele rămân incomplete în ceea ce privește efectele asupra sănătății ale microplasticelor, un cocktail complex de polimeri și substanțe chimice care ar putea introduce clandestin alți contaminanți în ceea ce se numește efectul „calului troian”.
Xavier Coumoul, toxicolog la institutul francez de cercetări medicale INSERM, a declarat pentru AFP că în ultimul deceniu au existat „din ce în ce mai multe cercetări” în acest domeniu.
Dar a spus că cercetările au fost demarate cu întârziere, deoarece – la fel ca în cazul încălzirii globale – „schimbările insidioase” au apărut foarte încet.
„Nu știm dacă nivelul nostru de expunere va duce la boli cronice sau acute pe termen lung – dar ne putem pune întrebarea în mod legitim”, a spus el.
Cercetările au arătat că microplasticele au o serie de efecte dăunătoare asupra sănătății animalelor, inclusiv o creștere a inflamației, a stresului oxidativ și deteriorarea celulelor.
„Atât în țesuturile pulmonare umane, cât și în cele ale șoarecilor, am observat un efect inhibitor asupra dezvoltării după ce am pus fibre de plastic în interiorul organoizilor, mini-pulmoni crescuți” din celule stem, a declarat Barbro Melgert, imunolog respirator la Universitatea din Groningen, în Olanda.
„Acest efect părea să nu fie cauzat de plasticul în sine, ci de ceva care se scurge din (particulele de plastic), unele substanțe chimice adăugate”, a spus ea.
„Dar nu știm exact ce substanță chimică a fost implicată”, a spus ea. „Este foarte dificil de aflat, mai ales în cazul unor cantități mici”.
Într-adevăr, rolurile pe care le joacă forma, dimensiunea și tipul de microplastic – precum și aditivii – rămân slab cunoscute. Dar cercetătorii lucrează la asta.
Săptămâna trecută, un studiu publicat în revista Physics of Fluid a modelat modul în care diferite dimensiuni de microplastice inhalate au zvâcnit prin căile respiratorii umane, constatând că acestea au avut tendința de a se aduna în cavitatea nazală sau în partea din spate a gâtului.
Punctul de cotitură?
De asemenea, nu este clar la ce cantitate de microplastic este expusă fiecare persoană în parte.
„Nu știm cu adevărat cât de mult microplastice respirăm, nu există multe studii”, a spus Melgert, adăugând că este nevoie de cercetări pe perioade mai lungi de timp.
World Wildlife Fund a ținut prima pagină a ziarelor în 2019, estimând că oamenii ingerează aproximativ cinci grame de plastic pe săptămână, echivalentul unui card de credit.
Metodologia și concluziile studiului citat de WWF au fost contestate, iar alte cercetări au indicat un nivel mai scăzut de expunere individuală.
Dar experții continuă să tragă un semnal de alarmă. Coumoul a comparat microplasticele cu pesticidele, spunând că „uneori a fost nevoie de mult timp pentru a identifica riscul pe termen lung pentru oameni”.
„Să încercăm să prevenim o bombă cu ceas”, a spus Melgert.
Și un val de plastic și mai mare se profilează la orizont. Dacă se mențin tendințele actuale, producția anuală de plastic provenit din combustibili fosili aproape se va tripla până în 2060, ajungând la 1,2 miliarde de tone.
Melgert a avertizat că producția tot mai mare de plastic a omenirii înseamnă că, în curând, am putea „depăși o limită critică” pentru expunerea umană.
La începutul acestei luni, au existat câteva vești rare de bun augur în lupta împotriva poluării cu plastic.
După cinci zile de discuții extenuante, 175 de națiuni reunite la Paris au convenit să dezvăluie primul proiect al unui tratat mult așteptat privind poluarea cu plastic până la sfârșitul lunii noiembrie.
Deocamdată, experții recomandă ca oamenii să își limiteze expunerea la microplastice prin aerisirea locuințelor, prin a nu mânca din recipiente de plastic și prin evitarea textilelor sintetice, cum ar fi poliesterul.
