România și Bulgaria speră să înceapă în curând construcția a două noi centrale hidroelectrice pe fluviul Dunărea, în ciuda îngrijorărilor tot mai mari legate de impactul acestora asupra mediului și a siguranței nucleare, scrie Euronews.
Prima dintre noile centrale ar urma să fie amplasată între Turnu Măgurele (România) și Nikopol (Bulgaria), în timp ce cealaltă ar urma să lege orașul românesc Călărași de orașul bulgar Silistra. La momentul în care vor intra în funcțiune, în următorii 10-15 ani, ele s-ar adăuga celor 700 de baraje și baraje deja construite de-a lungul Dunării și a afluenților săi.
Fluviul este al doilea cel mai lung fluviu din Europa, întinzându-se pe o lungime de peste 2.800 de kilometri și traversând 10 țări: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, Bulgaria, România, Ucraina și Moldova.
Guvernele Bulgariei și României susțin aceste proiecte ca mijloc de a-și consolida suveranitatea energetică prin utilizarea unei resurse comune abundente.
„Este timpul ca Bulgaria să profite de această resursă naturală”, afirmă Ministerul bulgar al Energiei pe site-ul său. Între timp, ministrul român al Energiei, Sebastian Burduja, a declarat pentru Euronews că primul baraj „este considerat o investiție profitabilă, cu o capacitate importantă de peste 800 MW putere instalată, împărțită în două cu Bulgaria”.
Impact „enorm” asupra mediului local
Dar, deși există o aliniere politică pentru ca proiectele să meargă mai departe, viabilitatea hidrocentralelor ridică multe întrebări din punct de vedere al mediului.
„Impactul asupra acelei porțiuni de graniță ar fi enorm. Există sute de insule în această parte, care sunt foarte valoroase”, a declarat pentru Euronews Ulrich Eichelmann, directorul executiv al RiverWatch, o organizație non-profit care monitorizează sănătatea râurilor europene.
Construcția barajelor în partea inferioară a Dunării ar submina multe dintre aceste insule. „Aceste zone sunt, cel mai probabil, ultimele locuri de reproducere a mai multor sturioni și, de asemenea, a heringilor. Pentru toate aceste specii, ar fi un efect ucigător până în Marea Neagră”, a adăugat el.
Raportul de adecvare a mediului care evaluează Strategia energetică a României 2019-2030, în care a fost inclus inițial proiectul Turnu Măgurele-Nikopol, a ridicat îngrijorări cu privire la două zone protejate cheie Natura 2000 pe care centrala le-ar traversa: Corabia-Turnu Măgurele și Suhaia.
Aceste zone au o importanță ecologică deosebită, deoarece prezintă habitate naturale și seminaturale vitale, inclusiv păduri de conifere, salcie și plop. Această regiune servește, de asemenea, ca loc de cuibărit pentru speciile incluse în Directiva UE privind păsările, cum ar fi ciocănitoarea, heronul galben și egreta mare.
Pagubele potențiale se extind dincolo de aceste arii protejate, peisajele din aval riscând să sufere transformări semnificative din cauza efectelor hidrocentralelor. „În momentul în care apa curgătoare va fi mai săracă în sedimente, care ar fi reținute de baraj, ar începe un proces de eroziune costieră, care ar afecta Delta și Marea Neagră, cu consecințe ulterioare asupra ecosistemelor și biodiversității acestora”, a declarat pentru Euronews Camelia Ionescu, managerul de proiect pentru apă dulce al WWF România.
Lipsită de sedimentele Dunării și invadată de Marea Neagră, Delta Dunării s-ar confrunta cu o distrugere iminentă. Delta, a doua ca mărime din Europa, este cea mai bine conservată de pe continent și reprezintă o coloană vertebrală pentru biodiversitate, cu habitate, floră și faună bogate.
Siguranța nucleară este în pericol?
Diminuarea debitului de apă ar putea pune în pericol și centrala nucleară din România de la Cernavoda, situată în aval de ambele hidrocentrale propuse, potrivit Euronews.
Unitatea nucleară se bazează pe apa Dunării pentru a-și răci reactoarele. Având în vedere că sunt planificate două noi reactoare, necesarul de apă al centralei va crește. O aprovizionare insuficientă ar putea crește riscurile de accidente sau ar putea opri operațiunile.
În cele din urmă, cele două proiecte ar putea, de asemenea, să intre în conflict cu alte proiecte aflate deja în curs de evaluare.
„Există deja un proiect între România și Bulgaria, numit Fast Danube, care are un studiu de fezabilitate finalizat, căutând soluții pentru îmbunătățirea navigației pe Dunăre”, a subliniat Ionescu de la WWF România.
ONG-urile privesc spre UE
Pentru activiști, Uniunea Europeană are un rol-cheie, întrucât cele două țări speră să obțină fonduri UE pentru proiecte.
Bulgaria a integrat hidroenergia în viziunea sa strategică pentru dezvoltarea durabilă a sectorului energetic în luna ianuarie a acestui an, subliniind intenția de a construi „870 MW de noi capacități hidroenergetice până în 2030”, ceea ce corespunde îndeaproape cu capacitatea estimată a centralei hidroelectrice de la Turnu Măgurele-Nikopol.
Greenpeace Bulgaria a lansat o acțiune în justiție împotriva guvernului în legătură cu documentul, invocând lipsa consultărilor publice și a unei evaluări de mediu cuprinzătoare, care sunt condiții prealabile tipice. Acțiunea în justiție a fost respinsă de instanță, care a decis că documentul nu este de interes public, deoarece nu este obligatoriu.
„Impresia noastră a fost că l-au pregătit rapid pentru a justifica renegocierea Planului național de redresare și reziliență, deoarece a fost publicat exact în momentul în care Parlamentul dorea să voteze renegocierea planului și nu reducerea emisiilor noastre de CO2”, a declarat, pentru Euronews, Meglena Antonova, directorul biroului Greenpeace Bulgaria.
Mecanismul de redresare și reziliență este un fond de 800 de miliarde de euro pe care UE l-a creat pentru a stimula economia blocului bolnavă de pandemia COVID-19 și care vizează investițiile în industriile verzi și digitale.
„Există un conflict, dacă, pe de o parte, vorbim de soluții hidrotehnice pentru îmbunătățirea navigației, iar pe de altă parte, investim în studii pentru dezvoltarea de hidrocentrale”, a spus ea, deoarece astfel de centrale pot perturba foarte mult navigația fluvială pentru nave.
