„Protestele de gherilă” ale activiștilor de mediu pe drumurile din Marea Britanie, în galerii de artă, muzee și evenimente culturale și sportive au înfuriat presa, politicienii și publicul deopotrivă. Dar acum, experții au declarat că, în opinia lor, cea mai importantă armă a activiștilor pentru climă ar putea fi „utilizarea strategică a tacticilor nonviolente de perturbare”, potrivit The Guardian.
Aproape șapte din zece cadre universitare intervievate au considerat că tacticile de protest disruptive sunt „cel puțin destul de importante” pentru succesul unei mișcări, considerându-le mai importante decât obținerea de acoperire mediatică sau chiar evitarea strictă a tacticilor violente.
Descoperirile vor stimula moralul activiștilor climatici, adesea criticați ca „fanatici ecologiști” care provoacă haos pentru „oamenii harnici”. Rezultatele contrazic, de asemenea, opinia publică: un sondaj realizat de YouGov în februarie arată că marea majoritate (78%) a britanicilor consideră că protestele perturbatoare împiedică cauzele activiștilor.
Constatările vin în timp ce susținătorii Just Stop Oil încheie cea de-a 12-a săptămână de proteste cu marșuri lente pe străzile Londrei și pe fondul revoltei provocate de cozile lungi de la Wimbledon, unde securitatea a fost înăsprită pentru a contracara protestele legate de climă.
James Özden, director al Social Change Lab, grupul de reflecție care a organizat sondajul, a declarat: „Am fost cu adevărat frapați de contradicția dintre ceea ce spun publicul și mass-media despre protestele perturbatoare și ceea ce spun cadrele universitare. Experții care studiază mișcările sociale nu numai că sunt de părere că întreruperea strategică poate fi o tactică eficientă, dar și că este cel mai important factor tactic pentru succesul unei mișcări sociale.
„Acest lucru evidențiază modul în care intuițiile noastre pot fi eronate atunci când vine vorba de înțelegerea schimbărilor sociale și cum nu ar trebui să luăm primele reacții ale oamenilor ca indicator al unui protest eficient.”
Apollo Surveys, specializată în sondaje academice, a chestionat 120 de experți în sociologie, științe politice și discipline conexe pentru Social Change Lab, întrebându-i ce anume face ca unele mișcări sociale să aibă mai mult succes decât altele.
Grupurile de protest, în special activiștii pentru climă, au intensificat în ultimii ani amploarea și frecvența protestelor perturbatoare. În ultimele 12 săptămâni, Just Stop Oil a organizat aproape zilnic proteste cu marșuri lente în Londra, vizând, de asemenea, evenimente de profil înalt precum Wimbledon, Pride, Ashes, festivalul Glyndebourne și finala Premiership de rugby.
În fiecare caz, aceștia au provocat reacții publice și politice, dar experții au declarat că, în ciuda acestui fapt, protestele lor ar putea face diferența. Unul dintre respondenții la sondaj, Louisa Parks, profesor asociat de sociologie la Universitatea din Trento, în Italia, a declarat: „Dacă vorbim despre efectele pe termen lung ale protestelor perturbatoare pentru dreptate climatică, ar putea fi provocate schimbări culturale mai ample, în ciuda efectelor negative pe termen scurt.
„Exemplul aruncării supei sau protestele recente ale Last Generation din mai multe țări europene sunt toate comentarii sofisticate cu privire la ceea ce noi, ca societate, protejăm și prețuim și ceea ce nu. Dar ar putea dura ceva timp pentru a trece de indignare.”
Un alt respondent, profesorul Bart Cammaerts, profesor de politică și comunicare la London School of Economics, a declarat: „Fie că ne place sau nu, istoria schimbării sociale este, de asemenea, o istorie a contestației și a întreruperii politice. Perturbarea vieții de zi cu zi este adesea cea mai bună modalitate de a primi atenția mass-media, de a genera vizibilitate pentru o cauză și, mai presus de toate, de a împinge elitele politice și economice să facă un compromis și să accepte schimbarea, fie și numai pentru a-și proteja propriile interese.”
Dar perturbarea nu este o tactică pe care se pot baza toate cauzele, au spus experții. În timp ce aproximativ șapte din zece au spus că mișcările care au o sensibilizare și un sprijin public ridicat, cum ar fi organizațiile care se ocupă de criza climatică, ar putea să se bucure de roadele sale, doar 30% au considerat că tacticile disruptive sunt eficiente pentru problemele cu o sensibilizare ridicată, dar cu un sprijin scăzut, cum ar fi anti-vaccinarea.
Sondajul a conținut o serie de alte lecții pentru activiști. Potrivit experților, cel mai important factor de guvernanță și organizatoric pentru succesul unei mișcări sociale a fost capacitatea de „a se mobiliza și de a se extinde rapid ca răspuns la evenimente externe”. Aceștia au adăugat că descentralizarea procesului decizional este cel mai puțin important.
În același timp, cei mai importanți factori interni care au amenințat succesul unei mișcări sociale au fost „conflictele interne sau luptele interne ale mișcării” și „lipsa unor obiective politice clare”.
Răspunzând la aceste rezultate, James Skeet, purtător de cuvânt al Just Stop Oil, a declarat: „Rezistența civilă are două aspecte. Una este întreruperea și următoarea este dialogul. În mod repetat, observăm că perturbarea publică este necesară pentru a declanșa conversații care să ducă la presiunea politică atât de necesară.
