Oamenii de știință au desemnat marți un mic corp de apă de lângă Toronto, Canada, drept punctul zero al Antropocenului, epoca geologică propusă, definită de impactul masiv și destabilizator al umanității asupra planetei, potrivit AFP.
Sedimentele stratificate de pe fundul lacului Crawford – pline de microplastice, de cenușă zburătoare împrăștiată de arderea petrolului și a cărbunelui și de detritusul exploziilor bombelor nucleare – reprezintă cel mai bun depozit de dovezi că a început un nou și dificil capitol din istoria Pământului, au concluzionat membrii Grupului de lucru pentru antropocen.
„Datele arată o schimbare clară de la jumătatea secolului al XX-lea, ducând sistemul Pământului dincolo de limitele normale ale Holocenului”, epoca care a început în urmă cu 11.700 de ani, odată cu sfârșitul ultimei ere glaciare, a declarat pentru AFP Andy Cundy, membru al grupului de lucru și profesor la Universitatea din Southampton.
După ani de deliberări, lacul canadian a fost selectat dintre 12 situri candidate din întreaga lume – inclusiv un alt lac, recife de corali, carote de gheață și un golf oceanic din Japonia – ca așa-numitul „vârf de aur” al Antropocenului.
„Sedimentele găsite pe fundul lacului Crawford oferă o înregistrare rafinată a schimbărilor recente de mediu din ultimele milenii”, a declarat președintele grupului de lucru, Simon Turner, profesor la University College London.
„Această capacitate de a înregistra cu precizie și de a stoca aceste informații sub formă de arhivă geologică este cea care poate fi pusă în corespondență cu schimbările istorice ale mediului la nivel global.”
Aceste schimbări se manifestă în prezent în mod dramatic: săptămâna trecută a fost cea mai caldă înregistrată la nivel global. Incendiile de pădure scăpate de sub control fac ravagii în Canada de luni de zile, în timp ce SUA și China se confruntă în același timp cu o căldură, inundații și secetă fără precedent.
Omenirea a ars atât de mult combustibil fosil încât concentrațiile de CO2, care încălzesc planeta, au crescut între timp la jumătate.
Temperaturile de la suprafața mării au atins noi maxime în ultimele săptămâni, iar luna trecută gheața marină din Antarctica a fost cu 17% mai mică decât precedentul record minim înregistrat în iunie.
O „mare accelerație”
Luna trecută, oamenii de știință au raportat că a fost pompată atât de multă apă din rezervoarele subterane încât Polul Nord geografic al Pământului s-a deplasat – cu aproape cinci centimetri (doi inci) pe an.
Conform regulilor Comisiei Internaționale de Stratigrafie (ICU), care în 2009 a mandatat o echipă de geologi să evalueze dovezile privind Antropocenul, trebuie să existe un „marker primar” sincron pentru o limită propusă, care să fie detectabil în înregistrarea geologică aproape oriunde pe planetă.
Pentru Antropocen, plutoniul aruncat de testele cu bombe cu hidrogen oferă această „amprentă globală”, a explicat Cundy.
„Cel mai clar marker pentru un singur an – care oferă o imagine bruscă și efectiv instantanee – este plutoniul, deoarece este foarte puțin prezent în mod natural”.
Acest lucru înseamnă că 1952 – când Statele Unite au detonat pentru prima dată o bombă uriașă cu hidrogen în Insulele Marshall ca test – ar putea deveni anul limită al Antropocenului, a spus el.
Exploziile mai mici de bombe atomice de dinainte au lăsat în mare parte amprente regionale.
O creștere bruscă, de tip „hockey-stick”, a unei duzini de indicatori ai impactului tot mai mare al umanității – inclusiv populația, utilizarea apei, emisiile de gaze cu efect de seră și pierderea pădurilor – grupate în jurul mijlocului secolului al XX-lea se adaugă la ceea ce oamenii de știință numesc Marea Accelerare.
„Epoca oamenilor”, propusă pentru prima dată în 2002 de către Paul Crutzen, laureat al premiului Nobel pentru chimie, este acceptată pe scară largă în cadrul științei ca fiind o realitate, dar se confruntă cu obstacole descurajante pentru validarea oficială de către cei care se ocupă de linia de timp geologică oficială a Pământului de eoni, ere, perioade și epoci, cum ar fi Jurasicul și Cretacicul.
Recomandările Antropocenului trebuie să fie aprobate prin vot cu supermajoritate de două comitete separate înainte de validarea finală de către Uniunea Internațională a Științelor Geologice (IUGS).
Șefii acestor organisme și-au exprimat până în prezent un scepticism acut față de Antropocen, în principal din motive tehnice.
„Votul în cadrul grupului de lucru se referă la o etapă de rutină la cel mai mic nivel”, a declarat pentru AFP secretarul general al IUGS, Stanley Finney.
Grupul de lucru nu și-a prezentat încă recomandarea finală Comisiei Internaționale de Stratigrafie, a precizat el.
„Doar atunci poate fi supusă unei evaluări inter pares, iar dovezile și argumentele pot fi evaluate cu adevărat”, a spus Finney.
