În ultimii câțiva ani, principalii actori din acest sectorul energiei eoliene au dezvoltat noi turbine uriașe, iar era structurilor „superdimensionate” pare să fie aproape. Unele firme lucrează la idei noi care, dacă vor fi puse în practică, vor schimba total peisajul atât pe uscat, cât și pe mare, scrie CNBC.
Wind Catching Systems este una dintre aceste firme. Înființată în 2017 și cu sediul central chiar în afara capitalei norvegiene Oslo, se concentrează pe dezvoltarea a ceea ce numește o „centrală eoliană plutitoare bazată pe un design cu mai multe turbine”.
Ideea generală din spatele sistemului Windcatcher, așa cum este cunoscut, se referă la maximizarea „generării de energie dintr-o zonă concentrată”. De asemenea, designul încorporează un sistem bazat pe un lift pentru instalarea turbinelor și pentru întreținere.
Ilustrațiile cu privire la modul în care ar arăta Windcatcher sunt cu siguranță izbitoare, semănând cu un zid vast de lame rotative deasupra apei.
Scara potențială a acestuia este considerabilă. Directorul general Ole Heggheim a declarat că „modelul mare” ar avea o înălțime de 300 de metri și o lățime de 350 de metri.
O astfel de iterație este însă departe de a fi realizată. În timp ce versiunea mare a Windcatcher ar folosi 126 de turbine de 1 megawatt, Heggheim a declarat că un model pilot planificat va avea „între șapte și 12”, numărul exact urmând să fie decis în următoarele luni.
Planul prevede o extindere treptată. În urma programului pilot, Heggheim a declarat că firma sa va construi „cel mai probabil o dimensiune intermediară, probabil în jur de 40 de megawați, înainte de a trece la dimensiunea mare”.
Tehnologia plutitoare
Turbinele eoliene offshore plutitoare sunt diferite de turbinele eoliene offshore cu fundul fix, care sunt ancorate pe fundul mării.
Un avantaj al turbinelor plutitoare este acela că pot fi instalate în ape mult mai adânci decât cele fixe, iar în ultimii ani, economii importante precum SUA și-au stabilit obiective de creștere a numărului de instalații eoliene plutitoare.
Firme precum Wind Catching Systems încep să atragă finanțatori notabili, în timp ce țările și companiile din întreaga lume încearcă să își reducă emisiile și să atingă obiectivele de zero emisii nete.
În iunie 2022, compania a declarat că a încheiat un acord strategic cu gigantul auto General Motors și a obținut, de asemenea, investiții din partea GM Ventures.
Acordul cu GM, a declarat Wind Catching Systems, se referea la „colaborarea care acoperă dezvoltarea tehnologiei, executarea proiectelor, politica eoliană offshore și avansarea aplicațiilor tehnologice durabile”.
Mai recent, în februarie 2023, compania a anunțat că a primit o subvenție de 9,3 milioane de coroane norvegiene (aproximativ 872.500 de dolari) pentru pre-proiect din partea Enova, care este deținută de Ministerul Norvegiei pentru Climă și Mediu.
Reprezentanții Wind Catching Systems au declarat că subvenția va „sprijini implementarea inițială a unui Windcatcher la scară largă”.
„Prin intermediul pre-proiectului, Wind Catching Systems va maturiza și valida tehnologia și estimările de costuri pentru un Windcatcher la scară completă”, a adăugat acesta.
Ca și alte tehnologii marine, energia eoliană offshore plutitoare se confruntă cu o serie de provocări, nu în ultimul rând cu mediul incredibil de dur în care trebuie să funcționeze turbinele, mai scrie CNBC.
Cu toate acestea, Heggheim de la Wind Catching Systems a fost optimist în privința viitorului. „Ne dorim cu siguranță să devenim o piață de larg consum”, a spus el.
Rămâne de văzut dacă planurile companiei vor da roade, dar călătoria sa în următoarele luni și ani va fi una interesantă de urmărit.
