În pofida faptului ca au fost interzise în urmă cu peste 35 de ani, clorofluorocarburile (CFC), cunoscute pentru efectele lor dăunătoare asupra stratului de ozon, au atins niveluri record în 2020, potrivit unui studiu publicat luni, relatează AFP.
Potrivit acestuia, creșterea s-a datorat probabil unor scurgeri în timpul producției de substanțe chimice menite să înlocuiască CFC-urile, inclusiv hidrofluorocarburile (HFO).
Deși la nivelurile actuale acestea nu amenință refacerea stratului de ozon, ele contribuie la o altă amenințare, alăturându-se altor emisii în încălzirea atmosferei.
„Dacă în timpul producerii acestor compuși de ultimă generație se produc gaze cu efect de seră și substanțe care distrug stratul de ozon, atunci aceștia au un impact indirect asupra climei și a stratului de ozon”, a declarat coautorul Isaac Vimont, de la Laboratorul de monitorizare globală din cadrul Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice din SUA.
CFC-urile sunt gaze cu efect de seră puternice care rețin căldura de până la 10.000 de ori mai eficient decât dioxidul de carbon – cea mai mare cauză a încălzirii globale care determină schimbările climatice, potrivit datelor furnizate de Global Carbon Project.
În anii ’70 și ’80, CFC-urile au fost utilizate pe scară largă ca agenți frigorifici și în spray-urile cu aerosoli.
Dar descoperirea găurii din stratul de ozon de deasupra Antarcticii, ca urmare a utilizării lor, a dus la încheierea unui acord global în 1987 pentru eliminarea acestora.
După intrarea în vigoare a Protocolului de la Montreal, concentrațiile globale de CFC au scăzut în mod constant.
„Avertizarea timpurie” privind ozonul
Studiul a analizat cinci CFC-uri care nu sunt sau sunt puțin utilizați în prezent, începând de la momentul eliminării lor totale la nivel mondial, în 2010.
În 2020, toate cele cinci gaze se aflau la cea mai mare concentrație de când au început măsurătorile directe.
Aceste emisii au avut până în prezent un impact modest asupra stratului de ozon și o amprentă climatică ușor mai mare, a declarat coautorul Luke Western de la Universitatea Bristol și de la Laboratorul de monitorizare globală.
Ele sunt echivalente cu emisiile de CO2 din 2020 ale Elveției – aproximativ un procent din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră ale Statelor Unite.
Dar, dacă tendința rapidă de creștere continuă, impactul lor va crește.
Cercetătorii au numit descoperirile lor „un avertisment timpuriu” cu privire la un nou mod în care CFC-urile pun în pericol stratul de ozon. Emisiile se datorează probabil unor procese care nu fac obiectul interdicției actuale și unor utilizări neraportate.
Clasa de aerosoli industriali dezvoltați pentru a înlocui cei interziși prin Protocolul de la Montreal urmează să fie eliminată treptat în următoarele trei decenii, conform unui amendament recent la tratatul din 1987.
Sursă necunoscută
Protocolul limitează emisiile de substanțe care diminuează stratul de ozon și care ar putea să se disperseze, dar nu interzice utilizarea acestora în producția altor substanțe chimice ca materii prime sau subproduse.
Nu a fost pentru prima dată când producția neraportată a avut un impact asupra nivelurilor de CFC. În 2018, oamenii de știință au descoperit că ritmul de încetinire a CFC a scăzut la jumătate față de cei cinci ani precedenți.
Dovezile în acel caz au indicat fabricile din estul Chinei, au spus cercetătorii. Odată ce producția de CFC din acea regiune a încetat, reducerea părea să fie din nou pe drumul cel bun.
Studiul a precizat că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a cunoaște sursa exactă a creșterii recente a emisiilor de CFC.
Lacunele de date la nivel național fac dificilă determinarea provenienței gazelor, iar pentru unii dintre CFC analizați nu există utilizări cunoscute.
Dar „eradicarea acestor emisii este o victorie ușoară în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră”, a declarat Western.
