O nouă rețea de conducte de hidrogen de 4.200 de kilometri care să lege Germania, Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Norvegia și Olanda ar necesita investiții cuprinse între 15 și 22 de miliarde de euro, potrivit unui studiu realizat joi de analiștii de la firma de consultanță DNV, scrie Reuters.
Studiul, comandat de operatorul german de gaz Gascade, afirmă că o capacitate de până la 300 de terawați-oră (TWh) pe an de hidrogen curat produs din energia eoliană offshore din Marea Nordului ar putea fi transportată prin rețea.
Acest lucru ar satisface 15% din cererea de combustibil sintetic pe care Uniunea Europeană o prevede pentru anul 2050.
Germania și Uniunea Europeană încearcă să orienteze producția viitoare de energie către surse regenerabile și să producă, să importe și să comercializeze hidrogen produs cu energie din vânt și soare pentru a elimina gazele care încălzesc clima. Pentru a fi numit ecologic, hidrogenul trebuie să fie produs folosind electricitate din surse regenerabile. În acest proces, apa este separată prin electrolizoare în oxigen și hidrogen.
„Credem că este important să privim acum pentru a putea ajunge la timp la o rețea europeană de hidrogen offshore”, a declarat Ulrich Benterbusch, directorul general al Gascade, ccompanie deținută în comun de producătorul de petrol și gaze Wintershall Dea și de importatorul de gaze Securing Energy for Europe (Sefe).
Germania, Belgia, Olanda și Danemarca s-au angajat anul trecut să construiască cel puțin 150 de gigawați de energie eoliană offshore în Marea Nordului până în 2050. UE avea o capacitate eoliană offshore de 15 GW în 2021.
Cei patru semnatari ai așa-numitei declarații de la Esbjerg se vor întâlni din nou în Belgia în aprilie.
DNV a întrebat dacă energia eoliană offshore ar trebui să fie transformată la fața locului în hidrogen prin intermediul instalațiilor de electroliză sau dacă energia ar trebui să fie adusă la instalațiile de electroliză de coastă.
Opțiunea de coastă a fost cea mai eficientă din punct de vedere al prețului pentru energia eoliană produsă la mai puțin de 100 de kilometri de uscat.
Producția de hidrogen la fața locului, în largul mării, ar permite economisirea de noi cabluri electrice costisitoare, cu o capacitate energetică mult mai mică, în comparație cu conductele, și ar depăși costurile importurilor de hidrogen de peste mări.
Potrivit autorilor, costul hidrogenului din Marea Nordului ar putea fi de 4,59 euro/kg în 2030, scăzând la 3,24 euro/kg în 2050.
