Cu obiectivul declarat de a înjumătăți amprenta de carbon a Jocurilor Olimpice anterioare de la Rio și Londra, organizatorii Paris 2024 au promis un progres „istoric” în favoarea climei. Dar, în timp ce organizatorii se străduiesc să se ridice la înălțimea provocării, rămân incertitudini, scrie AFP.
Jocurile Olimpice și Paralimpice de la Paris din 2024 sunt salutate de organizatori ca fiind cele mai „verzi” din istorie.
Tony Estanguet, președintele comitetului de organizare pentru Paris 2024, a declarat că Jocurile vor fi „istorice pentru climă”, un sentiment împărtășit de toți cei implicați, în special de primarul ecologist al Parisului, Anne Hildago.
Obiectivul declarat este de a reduce cu mai mult de jumătate emisiile de carbon de la Londra 2012 și Rio 2016 – care au emis 3,4 milioane și, respectiv, 3,6 milioane de tone de CO2 – la mai puțin de 1,5 milioane de tone de CO2. Această cifră este mai mică decât cea de la Tokyo 2021, care a emis 1,9 milioane de tone de CO2, deși a fost lipsit de spectatori din cauza pandemiei Covid-19.
„Vrem să arătăm că un alt model este posibil și să creăm o moștenire pentru evenimentele sportive majore. Nu pretindem că suntem perfecți, dar vrem să arătăm că putem face lucrurile altfel”, a declarat Georgina Grenon, directorul pentru excelență în domeniul mediului al Paris 2024.
La Jocurile anterioare, amprenta de carbon era calculată după încheierea evenimentului. Prin calcularea emisiilor generate de deciziile politice înainte ca acestea să fie luate și puse în aplicare, Parisul a adoptat o abordare diferită.
Bugetul de carbon este împărțit în trei categorii distincte: călătorii (34%), construcții (33%) și operațiuni (catering, cazare, logistică etc. – 33%). „Această dinamică este cea corectă, iar obiectivul declarat pare să fie în concordanță cu Acordul de la Paris”, spune Maël Besson, specialist în probleme de mediu legate de sport.
Capacitatea Parisului de a utiliza infrastructura existentă pentru evenimente determină, de asemenea, reducerea emisiilor în raport cu edițiile anterioare Jocurilor.
Aproape toate (95%) locurile de desfășurare a Jocurilor Olimpice au fost deja construite. Atletismul va avea loc pe Stade de France (în Seine-Saint-Denis, chiar în afara limitelor orașului Paris), ciclismul pe velodromul din Saint-Quentin-en-Yvelines (Yvelines), baschetul la Bercy, scrima la Grand Palais; arena Champ de Mars va găzdui judo și rugby în scaun cu rotile.
Această strategie contrastează puternic cu Jocurile anterioare, cum ar fi Atena 2004, unde siturile „elefant alb” costisitoare și abandonate de atunci încă îi bântuie pe politicienii orașului.
Parisul pretinde că este de ultimă generație și în ceea ce privește construcțiile. Grenon spune că obiectivul este de a nu depăși 700 kg de emisii de CO2 pe metru pătrat construit, față de o medie de o tonă.
Energie și poluare
Paris 2024 s-a angajat într-un proiect energetic colosal. Comitetul de organizare Paris 2024 (COJO) speră să conecteze toate siturile olimpice la rețeaua publică de electricitate și să elimine producția de electricitate pe bază de motorină.
În prezent, iluminatul de pe Stade de France este alimentat de generatoare pe bază de petrol. Pentru Jocurile Olimpice, acestea vor fi folosite în ultimă instanță și vor funcționa cu biocombustibil. COJO estimează că această măsură aparent mică va permite economisirea a 13.000 de tone de emisii de CO2.
Poluarea este, de asemenea, un obiectiv principal al organizatorilor. COJO aplică economia circulară acolo unde poate. „Cele 42.000 de scaune, 10.000 de mese de birou, 6.000 de rafturi și 800 de posturi de lucru folosite pentru Jocuri vor fi recuperate după eveniment. Trei sferturi vor fi revândute la mâna a doua sau donate, în timp ce altele vor fi reciclate sau reutilizate pentru fabricarea altor produse”, explică Grenon.
În ceea ce privește cele 13 milioane de mese care vor fi servite, COJO intenționează să servească farfurii cu 25% din produse provenite de pe o rază de 250 km de la locurile de desfășurare a Jocurilor Olimpice și să dubleze numărul de opțiuni vegetariene disponibile în timpul Jocurilor precedente. „Este simbolic, având în vedere că serviciile de catering reprezintă doar 1% din bugetul de carbon al Jocurilor”, spune Maël Besson. „Dar este important, pentru că demonstrează cele mai bune practici”.
Transportul, excepția care confirmă regula?
Cu toate acestea, nu toți sunt convinși de aceste măsuri. Alexandre Joly, expert în energie și climă la Éclaircies, un colectiv de specialiști în tranziție ecologică, critică „opacitatea” din spatele cifrelor prezentate de COJO.
„Metodologia folosită pentru a ajunge la această țintă de 1,5 milioane de tone de CO2 nu a fost făcută publică, așa că nu știm pe ce ipoteze se bazează”, spune el. „Nici nu știm cum stăm astăzi cu acest buget de carbon și ce s-a consumat deja.”
În ceea ce privește eforturile de utilizare a infrastructurii existente și de reducere a deșeurilor, Joly este la fel de prudent. „Pe hârtie, toate aceste măsuri sunt foarte bune. … Știm că Paris 2024 le-a cerut partenerilor săi să respecte o cartă ecologică. Cât de obligatorie este această cartă?”, se întreabă el. „Nu vom putea măsura adevărata amprentă de carbon decât după Jocurile Olimpice. În situația actuală, impactul acestor măsuri este imposibil de determinat”.
Alte aspecte ale pregătirilor au atras critici din partea ecologiștilor. Un exemplu notabil pentru simbolismul său este pavarea grădinilor comunitare din Aubervilliers pentru a găzdui piscina olimpică.
În mod similar, construcția satului media din Seine-Saint-Denis a necesitat asfaltarea a șapte hectare de parc și tăierea unor copaci vechi de 40 de ani. Ambele măsuri au fost considerate amenințări grave la adresa biodiversității.
Cu toate acestea, marea problemă este transportul. Parisul a făcut eforturi pentru a face cât mai multe locuri de desfășurare a evenimentelor pe o rază de 10 km de Satul Olimpic și s-a asigurat că toate acestea sunt accesibile cu transportul public, spune Joly, „dar acest lucru nu rezolvă problema transportului milioanelor de spectatori și atleți din întreaga lume”.
Cupa Mondială de Fotbal din 2022 din Qatar a fost criticată pentru emisiile de dioxid de carbon create de spectatorii care zburau dinspre și înspre țările vecine, iar Joly spune că Jocurile Olimpice nu sunt diferite.
O înțelegere completă a țărilor de origine ale spectatorilor va fi cunoscută doar atunci când se va încheia vânzarea biletelor, la sfârșitul anului 2023. Între timp, organizatorii spun că vor să „încurajeze călătoriile cu trenul”, dar nu au anunțat nicio măsură concretă în acest sens.
„Mai presus de toate, amprenta reală de carbon a Jocurilor nu poate fi calculată fără a lua în considerare cel mai important element de emisie: transportul”, insistă Joly.
COJO recunoaște că nu are prea mult control asupra acestei probleme.
Compensarea emisiilor de dioxid de carbon – sau „greenwashing”?
Există, de asemenea, problema spinoasă a compensării emisiilor de carbon. În luna mai, Paris 2024 a revenit asupra promisiunii sale de a fi „primele Jocuri cu o contribuție pozitivă la climă” – adică de a elimina mai multe emisii de gaze cu efect de seră decât cele generate de eveniment.
Dar organizatorii merg în continuare mai departe cu compensarea emisiilor de carbon, un concept care este la rândul său controversat.
Principiul din spatele compensării emisiilor de dioxid de carbon este simplu. După ce emite gaze cu efect de seră, o companie finanțează un proiect – o plantație de copaci, de exemplu – capabil să elimine din atmosferă aceeași cantitate de gaze. Această practică este adesea criticată de asociațiile de mediu, care o consideră o tehnică de „greenwashing”, deoarece impactul unei astfel de finanțări este dificil de măsurat.
„Ne ocupăm doar de proiecte care îndeplinesc cele mai înalte standarde”, spune Grenon, referindu-se la un proiect internațional și la un altul din Franța prin intermediul sistemului național francez de „etichetare cu emisii reduse de dioxid de carbon”, fără a oferi mai multe detalii.
Este timpul să reinventăm Jocurile Olimpice
„În cele din urmă, Paris 2024 va fi cel mai ecologic model posibil în cadrul actualului format olimpic”, rezumă Besson. „Îl văd ca pe un pas bun. Acum, ceea ce trebuie să facem este să ne gândim la o reformă fundamentală a Jocurilor.”
Printre soluțiile posibile se numără reducerea dimensiunii Jocurilor, organizarea competiției simultan în mai multe orașe, cu accent pe publicul local, sau crearea de „centre de convivialitate” în întreaga lume pentru a se bucura de eveniment prin intermediul ecranelor gigantice. „[Aceasta este] o opțiune bună, având în vedere că majoritatea spectatorilor se entuziasmează deja doar atunci când se uită la televizor!”, spune Joly.
„Atâta timp cât Jocurile Olimpice rămân la această scară, nu vor putea atinge o sustenabilitate de 100%, indiferent de cât de mult efort se depune. Iar acest lucru se datorează, în primul rând, problemei transportului”, spune Joly.
„Trebuie să ne întoarcem la o scară rezonabilă. Este timpul să reinventăm Jocurile Olimpice.”
