Boom-ul masiv al exporturilor de gaze din America este pe cale să se amplifice. Până la sfârșitul deceniului, pe coasta Golfului s-ar putea construi până la 12 noi terminale de gaz natural lichefiat (GNL), scrie The Guardian.
Conform unei estimări, această expansiune ar tripla cantitatea de gaz pe care SUA o exportă în prezent pentru a fi arsă în întreaga lume, ceea ce ar însemna un plus de emisii de gaze cu efect de seră de peste 200 de centrale pe cărbune în fiecare an.
Proiectele pentru construcția terminalelor nu pot avansa fără bani de la marile bănci care au finanțat primul boom în urmă cu mai puțin de un deceniu. Aproape toate aceste bănci s-au angajat să lucreze pentru o lume cu emisii nete zero. Însă, pentru multe dintre ele, obiectivele lor climatice exclud în mod explicit proiectele GNL.
Băncile au susținut că exporturile de GNL contribuie la reducerea poluării climei prin înlocuirea cărbunelui cu gaz, însă criticii spun că toate emisiile generate de exporturi, inclusiv producerea și transportul combustibilului în întreaga lume, fac ca acest calcul să fie discutabil. „Extinderea combustibililor fosili este fundamental incompatibilă cu atingerea obiectivului net-zero”, spune Adele Shraiman, reprezentant de campanie în cadrul proiectului de finanțare Fossil-Free al Sierra Club.
În martie, Grupul interguvernamental de experți privind schimbările climatice a avertizat că orice nouă dezvoltare a combustibililor fosili ar putea împinge clima Pământului dincolo de o încălzire de 2 grade, care devine din ce în ce mai periculoasă. Atât grupurile de mediu, cât și marii investitori au declarat că băncile nu își folosesc puterea financiară suficient de repede pentru a reduce poluarea cu carbon și pentru a investi în energie cu emisii zero.
Aproximativ 20 de bănci au finanțat cea mai mare parte a costurilor de construcție pentru GNL de-a lungul coastei Golfului SUA. Până la sfârșitul anului 2022, aceste instituții financiare au oferit împrumuturi sau subscrieri de obligațiuni, cumulat, de peste 110 miliarde de dolari, potrivit datelor compilate de Sierra Club. În acest an au fost finanțate încă 14 miliarde de dolari.
Aproximativ un sfert din cele 110 miliarde de dolari au provenit de la trei instituții financiare: SMBC, Mizuho și MUFG – megabancile japoneze, care au sprijinit construcția de terminale de export, inclusiv Sabine Pass, Corpus Christi și Plaquemines. Nevoia de GNL a Japoniei în urma dezastrului nuclear de la Fukushima a dus la aceste investiții și, deși s-au angajat să reducă emisiile de carbon, nu au făcut nicio promisiune în legătură cu GNL.
Patru dintre cele mai mari șase bănci americane – Morgan Stanley, JP Morgan Chase, Goldman Sachs și Bank of America – au sprijinit construcția de terminale de export în regiune cu aproape 22 de miliarde de dolari în împrumuturi și subscrieri.
Cele mai importante bănci care susțin proiectele GNL din SUA fie au refuzat să comenteze pentru Floodlight, fie nu au răspuns la întrebările scrise.
Shraiman, de la Sierra Club, a declarat că băncile americane sunt în urma altor instituții financiare globale, în special a băncilor europene, atât în ceea ce privește promisiunile de reducere a emisiilor, cât și în ceea ce privește reducerea efectivă a finanțării combustibililor fosili.
Dintre cele șase mari bănci americane, doar Wells Fargo și Citibank, singurele două mari bănci americane care nu investesc atât de mult în GNL, au obiective absolute de emisii pentru 2030 pentru sectorul petrolului și gazelor naturale – angajându-se public la o reducere de 26% și, respectiv, 29% față de nivelurile din 2019.
Celelalte s-au angajat doar să reducă intensitatea medie a emisiilor în toate proiectele pe care le finanțează. Acest lucru ar putea permite creșterea cantității totale de gaze cu efect de seră pe care le finanțează, inclusiv creșterea investițiilor în gaze care sunt mai puțin poluante decât petrolul și cărbunele, dar care își extind amprenta totală de carbon.
Goana Europei după invazia rusă în Ucraina a revigorat interesul pentru GNL din SUA. Cu toate acestea, orice proiect nou nu ar intra în funcțiune decât cel mai devreme la jumătatea anului 2025. Pentru a înlătura incertitudinea privind cererea viitoare de combustibil, dezvoltatorii americani au încercat să blocheze cumpărătorii în contracte pe o perioadă de până la 20 de ani.
Aceste contracte pe termen lung atrag băncile să finanțeze GNL, chiar dacă acestea susțin că astfel de investiții contribuie la reducerea emisiilor de carbon la nivel mondial.
