Departe de temperaturile extreme ale verii din emisfera nordică, țările din conul sudic, cum ar fi Chile și Argentina, se confruntă, de asemenea, cu temperaturi record, dar în mijlocul a ceea ce ar trebui să fie iarna lor, relatează AFP.
În comuna chiliană Vicuńa, în regiunea Coquimbo (centru), mercurul a atins marţi 37 de grade Celsius. Aceasta este cea mai mare temperatură înregistrată din 1951.
„Au trecut mai bine de 70 de ani de când am înregistrat o astfel de temperatură”, a declarat pentru AFP Cristobal Torres, de la Biroul de Meteorologie din Chile.
În Santiago, la 450 km spre sud, termometrul arăta miercuri 24 de grade Celsius, iar joi şi vineri sunt aşteptate 25 de grade Celsius – temperaturi foarte neobişnuite pentru acest sezon.
În capitala Argentinei, Buenos Aires, mercurul termometrelor a depăşit marţi 30 de grade Celsius, cea mai caldă zi de 1 august de la începutul măsurătorilor, potrivit Serviciului Naţional de Meteorologie.
Recordul anterior pentru această zi a anului datează din 1942, cu 24,6 grade Celsius. În luna august, mercurul din termometre se situează în mod normal între 9 şi 18 grade Celsius la Buenos Aires.
În Uruguay, în mai multe oraşe temperatura a ajuns miercuri la 30 de grade Celsius.
„Ceea ce trăim este suprapunerea a două fenomene: tendinţa de încălzire globală din cauza schimbărilor climatice, plus fenomenul El Nino”, a declarat ministrul chilian al Mediului, Maisa Rojas.
El Nino se caracterizează printr-o creştere a temperaturii apei, cu 1,5 până la 6 grade peste normal. Acest lucru determină evenimente climatice extreme: ploi torenţiale, inundaţii, avalanşe, pe lângă valuri de căldură.
„Cu toate acestea, când El Nino se termină, situaţia meteorologică globală ar urma să rămână la fel de extremă”, a avertizat Maisa Rojas, care este şi meteorolog.
În Santiago, Buenos Aires şi Montevideo, situaţia ar trebui să revină la normal în zilele următoare.
Însă „este foarte probabil ca recordul de căldură (la Santiago) să fie doborât anul acesta, iar acest lucru este extrem de anormal. În urmă cu zece ani, aveam două valuri de căldură pe an, iar acum vorbim deja de nouă”, a afirmat Raul Cordero, climatolog la Universitatea din Santiago.
Una dintre cele mai grave consecinţe este topirea gheţarilor de pe munţii chilieni, deoarece aceştia sunt esenţiali pentru alimentarea cu apă a capitalei.
