În următoarele 18 luni, un start-up cu sediul în Palo Alto vrea să înceapă să elibereze o cantitate mică de particule bogate în fier în fluxul de gaze de eșapament al unei nave maritime care traversează oceanul, scrie MIT Technology Review.
Blue Dot Change speră să determine dacă particulele vor accelera distrugerea metanului, unul dintre cele mai puternice gaze cu efect de seră din atmosferă. În cazul în care funcționează, compania formată din patru persoane speră să înceapă pulverizarea particulelor la scară comercială în decurs de un an, spune David Henkel-Wallace, fondatorul și directorul executiv.
Start-up-ul se numără printre o mână de mici întreprinderi comerciale care abia așteaptă să testeze dacă eliberarea unor particule similare ar putea reduce schimbările climatice, imitând un fenomen despre care unii cred că ar fi putut amplifica erele glaciare. Cel puțin alte două firme au propus, de asemenea, experimente în aer liber pentru a evalua această abordare, a constatat MIT Technology Review.
Potrivit sursei citate, tot mai multe lucrări academice explorează acest concept, ca urmare a preocupărilor tot mai mari legate de climă și a creșterii emisiilor de metan, care are un efect de încălzire de 85 de ori mai mare decât cel al dioxidului de carbon pe o perioadă de 20 de ani. Dar majoritatea oamenilor de știință din acest domeniu subliniază că ideea de a pulveriza particule fier este speculativă, limitată până acum la primele lucrări de laborator și de modelare. Se știu puține lucruri despre alte efecte pe care le-ar putea provoca eliberarea particulelor, inclusiv cele potențial periculoase. Iar unii susțin că eforturile de a interveni în scop lucrativ într-un domeniu atât de complex și puțin înțeles sunt pripite și contraproductive în acest stadiu.
„Orice întreprindere comercială care spune că suntem pregătiți să facem acest lucru pe teren face o afirmația prematură și poate chiar greșită”, spune Rob Jackson, profesor de știința sistemului terestru la Stanford, fără a se referi la planurile unei companii anume. „Nu știm suficient de multe despre asta. Nu știm suficient despre reacțiile neașteptate sau neprevăzute. Și nu știm despre acceptarea socială și despre părerea publicului despre acest proces”.
Conceptul de bază din spatele așa-numitei metode a aerosolilor cu sare de fier este că, dacă eliberăm în aer particule bogate în fier care conțin clorură, lumina soarelui le va iradia, producând radicali de clor (molecule fără sarcină cu un electron disponibil pentru a se lega). Aceștia, la rândul lor, pot conduce reacții care transformă metanul în dioxid de carbon în atmosferă.
Dar este, de asemenea, posibil ca aceleași particule să producă gaze periculoase, să dea naștere la înmulțiri de fitoplancton sau să lumineze norii marini, ultimele dintre acestea făcând confuză linia de demarcație între eliminarea gazelor cu efect de seră și domeniul mai controversat al geoingineriei solare.
În plus, chimia este atât de complexă încât pentru unii nu este clar dacă eliberarea acestor aerosoli ar crește sau ar scădea concentrațiile de metan, în ansamblu.
„Nu avem nicio idee despre ce se va întâmpla acolo”, spune Natalie Mahowald, cercetător în domeniul atmosferei la Cornell și expert în aerosoli de fier.
În ciuda preocupărilor lor profunde cu privire la eforturile de a comercializa conceptul în acest moment, Jackson și alți oameni de știință sunt în favoarea unei cercetări atente, în stadii incipiente, care să exploreze potențialul de descompunere a metanului atmosferic, fie că se utilizează aerosoli de sare de fier sau alte metode.
Dioxidul de carbon a eclipsat mult timp metanul în discuțiile privind clima, deoarece acesta joacă un rol general mult mai mare în stimularea încălzirii. Însă metanul a atras atenția, deoarece emisiile de gaz provenite din surse industriale, de la vitele care râgâie, de la defrișări și de la sisteme naturale precum zonele umede au crescut brusc în ultimul deceniu. În același timp, națiunile nu reușesc să reducă emisiile de dioxid de carbon suficient de repede pentru a evita o încălzire de 2˚C sau mai mult, chiar dacă lumea se confruntă cu incendii de pădure, valuri de căldură și inundații din ce în ce mai grave.
Deoarece metanul este atât de puternic și persistă în atmosferă pentru o perioadă atât de scurtă – câțiva ani, în comparație cu secolele în cazul dioxidului de carbon – reducerea emisiilor sau distrugerea gazului din aer oferă unul dintre puținele mecanisme de care am putea dispune pentru a reduce semnificativ încălzirea pe termen scurt. O scădere cu 40% a concentrațiilor de metan până în 2050 ar reduce cu aproximativ 0,4 °C încălzirea globală, potrivit unui studiu realizat în 2021.
