Poate că europenii au tendința de a nu folosi sistemele de aer condiționat, dar vânzările de aparate de aer condiționat și pompe de căldură sunt în creștere constantă, în special în țările din sudul continentului, scrie Euronews Green.
Din punct de vedere cultural, europenii încă resistă în fața tentației aerului condiționat. Cu toate acestea, cifrele arată că utilizarea aerului condiționat a crescut în mod constant pe continent, pe măsură ce temperaturile cresc de la începutul secolului trecut.
Potrivit celui mai recent raport pe această temă al Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), publicat în 2018 și bazat pe date din 2016, Uniunea Europeană are mult mai puține aparate de aer condiționat decât China sau Statele Unite.
Are mai puține unități de climatizare în general (96,5 milioane de unități) și mai puține unități la 1.000 de locuitori (aproximativ 20 de unități la 1.000 de locuitori).
În 2016, doar trei țări reprezentau două treimi din unitățile de aer condiționat din lume: China, Statele Unite și Japonia.
În 2022, rata de penetrare a aerului condiționat este de 90% în Statele Unite și de numai 19% în Europa, potrivit unor date mai recente, dar mai puțin precise, ale AIE.
În proiecțiile sale pentru Uniunea Europeană, AIE prevede 130 de milioane de unități instalate până în 2023 și estimează că numărul de unități ar trebui să se cvadrupleze pe continent până în 2050.
O caracteristică specifică a pieței europene, în comparație cu cea a celorlalte țări din raportul AIE, este că aerul condiționat a fost instalat mai întâi în clădirile comerciale, cum ar fi birourile, decât în locuințele private.
Potrivit AIE, aerul condiționat a progresat mai rapid pe piața casnică decât în clădirile comerciale.
Cu toate acestea, instalarea unui sistem de aer condiționat rămâne adesea un mic lux.
Un studiu realizat în 16 țări de patru cercetători de la universitățile Berkeley din Statele Unite și Mannheim din Germania arată că, în general, numărul gospodăriilor care își instalează aer condiționat este mai mare în țările mai bogate și crește mai mult în rândul gospodăriilor mai bogate.
Costul instalării este un obstacol; creșterea facturilor de energie odată ce aerul condiționat este instalat și funcționează este un alt obstacol.
Cercul vicios al aerului condiționat
Utilizarea sporită a aerului condiționat are trei efecte pe tot parcursul ciclului de viață al unui aparat de aer condiționat, de la producție la livrare, utilizare și reciclare:
- o creștere a consumului de energie;
- o creștere a gazelor cu efect de seră;
- un aer mai cald, în special în orașe, cu efect de insulă de căldură.
Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), aerul condiționat este în prezent responsabil de emiterea a aproximativ un miliard de tone de CO2 pe an, dintr-un total de 37 de miliarde de tone emise la nivel mondial.
Clara Camarasa, expert în cadrul Agenției Internaționale a Energiei (AIE), explică faptul că aerul condiționat „poate exercita o presiune imensă asupra rețelelor electrice și poate accelera emisiile de gaze cu efect de seră, agravând criza climatică”.
Ea adaugă: „Creșterea rapidă a cerințelor [de climatizare] poate duce la utilizarea de echipamente ineficiente și energofage. De asemenea, aparatele de aer condiționat au adesea nevoie de volume mari de apă, iar unele dintre ele, cu anumiți agenți frigorifici, au un potențial deosebit de încălzire, care este, de asemenea, dăunător pentru stratul de ozon”.
Nevoia de răcire a clădirilor s-a cvadruplat între 1979 și 2022 în Uniunea Europeană și devine din ce în ce mai evidentă în nordul continentului.
Potrivit Eurostat, răcirea aerului reprezintă în prezent doar 0,5% din consumul final de energie al gospodăriilor europene. Această pondere variază în funcție de localizarea geografică a țărilor și de expunerea acestora la temperaturi ridicate.
În orașe, utilizarea aerului condiționat accentuează efectul de insulă de căldură. Pe lângă faptul că contribuie la schimbările climatice globale, sistemele de climatizare răcesc clădirile eliberând căldura în zonele urbane, care înmagazinează căldura și o eliberează din nou, în special noaptea.
În Franța, o echipă de la Cired (Centre international de recherche sur l’environnement et le développement), condusă de Vincent Viguié, cercetător în domeniul economiei schimbărilor climatice, a simulat combinația dintre un val de căldură și nivelul de climatizare din Paris.
Aceștia au calculat că temperatura pe străzile Parisului ar crește cu 2,4°C pe timp de noapte dacă toate clădirile cu aer condiționat din oraș ar menține o temperatură interioară de 23°C în timpul unui val de căldură de 38°C timp de nouă zile.
Acest val de căldură ar determina, la rândul său, utilizarea aerului condiționat, într-un cerc vicios care ar putea sugera că ar trebui să renunțăm definitiv la răcirea clădirilor.
O necesitate de bază?
Cu toate acestea, în unele regiuni, aerul condiționat a devenit o necesitate de bază.
„Unii puriști cred că nu ar trebui să folosim deloc aerul condiționat, dar eu cred că acest lucru nu este fezabil”, spune Robert Dubrow, directorul Centrului pentru schimbări climatice și sănătate de la Universitatea Yale.
Accesul la aerul condiționat salvează deja zeci de mii de vieți pe an, o cifră care este în creștere, potrivit unui raport recent al AIE, co-scris de Robert Dubrow.
Studiile arată că riscul de deces din cauza căldurii este redus cu aproximativ 75% în cazul gospodăriilor cu aer condiționat.
Toți experții sunt de acord cu faptul că o măsură rezonabilă nu este de a reduce utilizarea aerului condiționat ca atare, ci de a promova sisteme mai eficiente, pe de o parte, și de a acorda prioritate izolării clădirilor și plantării de vegetație, pe de altă parte.
Clara Camarasa, expertă la Agenția Internațională pentru Energie (AIE), subliniază că „soluțiile bazate pe natură (…) suscită un interes tot mai mare ca mijloc de combatere a insulelor de căldură urbane. Spațiile verzi, acoperișurile verzi (…) (și) pot face orașele mai rezistente, ca o completare a tehnologiilor eficiente”.
Prin urmare, ea consideră că „prioritizarea pompelor de căldură reversibile și îmbunătățirea izolației clădirilor pot contribui la construirea unor orașe mai durabile și mai reziliente, abordând în același timp cererea crescută de energie”.
