Ghețarii desemnați ca situri ale Patrimoniului Mondial UNESCO pierd în prezent o medie de aproximativ 58 de miliarde de tone de gheață anual, echivalentul consumului anual total de apă al Franței și Spaniei la un loc, contribuind cu aproape 5% din creșterea nivelului mării. Potrivit UNESCO, proiecțiile indică faptul că ghețarii dintr-o treime din siturile desemnate vor dispărea până în 2050, indiferent de scenariul climatic aplicat, scrie Statista.
Cu pierderi nete estimate la câteva sute de miliarde de tone de gheață începând cu anul 2000, locurile cele mai afectate de topire au fost parcurile Kluane, Wrangell-Saint Elias, Glacier Bay și Tatshenshini-Alsek din Alaska, Statele Unite și Canada, Icefjordul Ilulissat din Groenlanda și calota glaciară Vatnajökull din Islanda. Cel mai mare ghețar din Alpi, situat în regiunea Jungfrau-Aletsch din Elveția, este al nouălea cel mai afectat sit de pe listă, cu o pierdere netă de 7 miliarde de tone de gheață în douăzeci de ani.
Ghețarii sunt resurse esențiale pe Pământ, deoarece îndeplinesc nevoile vitale de apă pentru jumătate din omenire, pentru uz casnic, agricultură și energie hidroelectrică. În plus, aceștia au adesea o importanță culturală și turistică pentru comunitățile locale. Peste 18.000 de ghețari au fost identificați în cele 50 de situri din patrimoniul mondial UNESCO incluse în studiu. Acești ghețari acoperă o suprafață de aproximativ 66.000 km², ceea ce reprezintă aproape 10% din suprafața glaciară a Pământului. Analizele prin satelit arată că acești ghețari se retrag într-un ritm accelerat începând cu anul 2000. Această retragere globală este una dintre cele mai tangibile dovezi ale schimbărilor climatice.
Foto: ID 73470959 © Yuliia Yurasova|Dreamstime.com
