Sistemele alimentare au contribuit la aproape o treime din „amprenta ecologică” a Uniunii Europene în perioada 2004-2014, conform unei noi cercetări publicată în revista Nature. Autorii au constatat că sistemele alimentare au utilizat jumătate din biocapacitatea UE în această perioadă.
„În ciuda unei reduceri atât a amprentei ecologice totale, cât și a amprentei ecologice alimentare în perioada studiată, locuitorii UE cer mai mult de la natură decât pot regenera ecosistemele din regiune”, avertizează autorii.
Uniunea Europeană (UE) intenționează să decarbonizeze regiunea până în 2050, și potrivit strategiilor Green Deal și „De la fermă la furculiță”, sistemele alimentare sunt esențiale pentru această tranziție. Alimentele contribuie la aproape o treime din amprenta ecologică (EF) a regiunii și ocupă peste jumătate din biocapacitatea acesteia.
Dependența medie de biocapacitatea din interiorul granițelor naționale a scăzut, în timp ce dependența de biocapacitatea intra-UE a crescut; cu toate acestea, un sfert din biocapacitatea pentru consumul alimentar provine din țări din afara UE.
”În contextul unei depășiri ecologice globale persistente, transformarea sistemelor alimentare este una dintre cele mai mari provocări ale timpului nostru, fiind dezbătută dintr-o varietate de perspective”, mai spun autorii studiului.
Sistemul alimentar, de la fermă la furculiță și până la eliminare, generează presiuni și impact substanțial asupra mediului și contribuie la creșterea concurenței pentru resursele de teren și de apă, provocând emisii antropogene de gaze cu efect de seră (GES) și pierderea biodiversității. Emisiile sistemului alimentar se ridică deja la echivalentul a 18 Gt CO2 pe an la nivel mondial (în 2015), reprezentând între 34% și 37% din totalul emisiilor de GES. Consumul de alimente este un factor determinant pentru depășirea limitelor planetare.
Până în 2050, producția de alimente ar trebui să crească cu 70% față de 2009 pentru a satisface cererea de alimente a unei populații în creștere și din ce în ce mai urbanizate, care are nevoie de diete mai intensive în resurse.
Estimări recente sugerează că consumul total de alimente va crește cu 51% față de 2010; cu toate acestea, este puțin probabil ca sporirea randamentului să aibă loc fără creșterea poverii asupra mediului, chiar și atunci când se iau în considerare îmbunătățirile în materie de eficiență.
În aceeași perioadă, într-un scenariu de menținere a situației actuale, se așteaptă ca emisiile de GES legate de produsele alimentare să crească cu 87%, utilizarea terenurilor cultivate cu 67%, utilizarea apei albastre cu 65% și aplicarea fosforului și a azotului cu 54% și, respectiv, 51%; acest lucru ar pune în pericol procesele ecosistemice esențiale.
O tranziție către sisteme alimentare mai sănătoase și mai durabile necesită, prin urmare, o schimbare globală a modelelor alimentare și reducerea pierderilor și a risipei de alimente, alături de îmbunătățiri radicale ale practicilor agricole și de producție alimentară. De asemenea, va fi nevoie de conservarea capitalului natural național și mondial pentru a menține și îmbunătăți rezistența sistemelor alimentare în următoarele decenii.
