Calota glaciară care se topește în Antarctica ar putea să se retragă mult mai repede decât se credea până acum, sugerează un nou studiu citat de BBC.
Dovezile provin din semnele de pe fundul mării din largul Norvegiei, care înregistrează retragerea unei banchize europene care s-a topit în urmă cu mii de ani.
În prezent, se pare că ghețarii din Antarctica se retrag cu până la 30 de metri pe zi.
Dar dacă s-ar accelera, apa provenită din topirea suplimentară ar avea implicații majore asupra creșterii nivelului mării pe tot globul.
Pierderile de gheață din Antarctica cauzate de schimbările climatice au ridicat deja suprafața oceanelor lumii cu aproape 1 cm din anii 1990. Cercetătorii au constatat că, în cazul calotei norvegiene, retragerea maximă a fost de peste 600 de metri pe zi.
„Este ceva ce am putea vedea dacă vom continua cu estimările superioare privind creșterea temperaturii”, a explicat Dr. Christine Batchelor de la Universitatea Newcastle, Marea Britanie.
Dr. Batchelor și colegii săi își prezintă cercetarea în ediția din această săptămână a revistei Nature.
Echipa a analizat o mare parte din fundul mării din largul coastei centrale a Norvegiei. În urmă cu 20.000 de ani, această zonă a fost martoră a unei masive calote glaciare din Europa de Nord, aflată în proces de retragere și dezmembrare.
Existența trecută a stratului de gheață este scrisă în peste 7.600 de creste paralele, în formă de scări, care au fost sculptate în sedimentele noroioase ale fundului mării. Aceste onduleuri au o înălțime mai mică de 2,5 m și sunt distanțate între 25 și 300 de metri.
Cercetătorii interpretează aceste creste ca fiind caracteristici generate într-o zonă de eșuare a gheții.
Aceasta este zona în care gheața din ghețarul care se scurge de pe uscat în ocean devine plutitoare și începe să stea pe apa mării. Ondulațiile sunt create deoarece gheața din această locație lovește în mod repetat sedimentele pe măsură ce mareele cresc și scad zilnic.
Rezultatele echipei arată că fosta calotă de gheață europeană a suferit impulsuri de retragere rapidă cu viteze cuprinse între 55 și 610 m pe zi.
Este important de remarcat faptul că cele mai rapide viteze au fost observate în locurile în care fundul mării era relativ plat. Acestea sunt locații în care gheața de deasupra ar tinde să aibă o grosime mai uniformă și unde este nevoie de mai puțină topire pentru a face gheața să plutească pentru a facilita retragerea acesteia.
Pe fundul mării din jurul Antarcticii au fost detectate ondulații similare, dar exemplele sunt destul de limitate ca întindere. Zona de studiu norvegiană este mult mai mare și, prin urmare, oferă o impresie mult mai clară a rapidității cu care gheața se poate retrage într-o climă în încălzire.
În prezent, oamenii de știință folosesc sateliți pentru a monitoriza zonele în care ghețarii se termină în oceanul Antarcticii. Navele spațiale pot urmări unde se ridică și coboară gheața în funcție de maree.
Cea mai rapidă retragere a fost observată la ghețarul Pope din vestul continentului, unde a fost măsurată o rată medie de 33 de metri pe zi pe o perioadă de 3,5 luni în 2017.
Însă Pope nu este unul dintre cei mai puternici ghețari din Antarctica. Oamenii de știință sunt mai interesați de mastodonți precum Thwaites. Această masă de gheață este de mărimea Marii Britanii și ar putea ridica nivelul global al mării cu o jumătate de metru, dacă s-ar topi în întregime.
