Poluarea aerului, care ameninţă deja polenizarea plantelor, afectează de asemenea procesul de reproducere a anumitor insecte, potrivit unui studiu publicat marţi în revista Nature Communications, potrivit The Guardian.
Poluarea aerului îngreunează împerecherea muștelor de fructe, deoarece femelele nu pot recunoaște cu ușurință mirosul masculului.
Femelele de muște de fructe își selectează partenerii pentru reproducere prin mirosul feromonilor acestora, dar poluarea cu ozon poate perturba capacitatea masculilor de a emite mirosul lor caracteristic, au descoperit cercetătorii. Acest lucru înseamnă că aerul contaminat poate reprezenta o amenințare pentru succesul cu care muștele de fructe și alte insecte se reproduc și ar putea duce la declinul populației.
„Toată lumea știe că ne confruntăm cu un declin al insectelor, iar până acum motivul era utilizarea pesticidelor și pierderea habitatului. Dar noi credem că ar trebui să luăm în considerare și poluanții de oxigen”, a declarat Markus Knaden, cercetător în domeniul neuroetologiei evolutive la Institutul Max Planck și autor principal al studiului publicat în revista Nature Communications.
Acest studiu se bazează pe cercetările privind modul în care insectele percep diferit mirosurile florilor atunci când sunt expuse la niveluri ridicate de ozon. Echipa lui Knaden a testat nouă specii diferite de muște de fructe Drosophila, expunând jumătate din masculii fiecărei specii la aerul înconjurător, iar cealaltă jumătate la o atmosferă cu niveluri de ozon de 100 de părți pe miliard. Nivelurile medii de ozon la nivel industrial se situează la aproximativ 40 de părți pe miliard, dar regiuni precum India, China sau Mexic înregistrează valori de până la 210 părți pe miliard.
Cercetătorii au constatat că masculii expuși la niveluri mai ridicate de ozon au început să emită mai puțini feromoni. Drept urmare, aceștia au avut probleme în a atrage partenerele.
Mai mult, emiterea de feromoni îi ajută, de asemenea, pe masculi să respingă încercarea altor masculi de a se reproduce cu ei. Dar expunerea la ozon a redus mirosul masculilor, care miroseau mai puțin a mascul și la o creștere a numărului de încercări de împerechere între masculi, a spus Knaden.
„În laborator, nu contează dacă masculul trebuie să aștepte cu una sau două minute mai mult pentru a se împerechea sau dacă masculul curtează accidental un alt mascul”, spune Knaden. „Dar pe teren există o mare presiune de selecție și muștele trebuie să fie eficiente, așa că trebuie să dea totul pentru a găsi femela cât mai repede posibil, să se împerecheze și să îi fertilizeze ouăle înainte de a fi ucise de un prădător.”
Feromonii insectelor se bazează pe lanțuri de molecule prinse împreună de două molecule de carbon, dar ozonul are capacitatea de a rupe aceste legături de carbon și de a dizolva șirurile de feromoni. Efectul în natură este probabil să fie amplificat, a spus Knaden, deoarece ozonul este doar unul dintre numeroșii poluanți din mediul înconjurător care au capacitatea de a face acest lucru.
