În Kasigau, o zonă sălbatică de dealuri stâncoase și savană bântuită de elefanți, o echipă înarmată cu planșete și rulete este ocupată cu studiul unui copac banal, transmite AFP.
Nodulată și fără frunze, are totuși o mare valoare: stochează carbon, iar echipa vrea să știe exact cât de mult este blocat în această pădure semi-aridă de 200.000 de hectare din sudul Kenyei.
„Vrem să fim absolut siguri că luăm în calcul fiecare copac în parte”, a declarat Geoffrey Mwangi, cercetător principal la compania Wildlife Works, cu sediul în SUA, în timp ce „prelevatorii de carbon” luau dimensiunile unui alt specimen spinos.
Datele se traduc în credite de carbon, iar milioane de dolari au fost obținute din vânzarea acestora către giganți corporativi precum Netflix și Shell, care doresc să își compenseze emisiile de gaze cu efect de seră și să își îmbunătățească reputația ecologică.
Pe măsură ce schimbările climatice se accelerează, iar presiunea asupra companiilor și a țărilor pentru a se ridica la un nivel mai ridicat, cererea de credite de carbon a explodat – chiar dacă reputația lor a fost afectată.
Națiunile africane cu probleme de lichidități doresc o cotă mult mai mare dintr-o piață de 2 miliarde de dolari, care se estimează că va crește de cinci ori până în 2030, scrie AFP.
Africa produce doar 11% din certificatele de emisii din lume, dar deține a doua cea mai mare pădure tropicală a planetei și zone cu ecosisteme care absorb carbonul, cum ar fi mangrovele și turbăriile.
Președintele Kenyei, William Ruto, care găzduiește un summit privind clima la Nairobi în această săptămână, a declarat că rezervoarele de carbon din Africa reprezintă o „mină de aur economică de neegalat”.
„Acestea au potențialul de a absorbi milioane de tone de CO2 anual, ceea ce ar trebui să se traducă în miliarde de dolari”, a declarat el luni.
Interes masiv
Un singur credit reprezintă o tonă de dioxid de carbon eliminat sau redus din atmosferă. Companiile cumpără credite generate prin activități precum energia regenerabilă, plantarea de copaci sau protejarea pădurilor.
Piețele de carbon sunt în mare parte nereglementate, iar acuzațiile potrivit cărora unele compensații – în special cele bazate pe păduri – nu fac mare lucru pentru mediu sau exploatează comunitățile au dus la prăbușirea prețurilor în acest an.
Kenya generează deja cele mai multe compensații din Africa și, în ciuda incertitudinii de pe piață, vede potențialul unei industrii naționale mult mai mari, capabilă să creeze locurile de muncă și creșterea economică atât de necesare.
„Există un interes masiv. Avem 25% din piața africană (de credite de carbon) în Kenya și avem ambiția de a o extinde”, a declarat pentru AFP Ali Mohamed, trimisul special al președintelui pentru schimbările climatice.
În Kasigau, la aproximativ 330 de kilometri sud-est de Nairobi, proprietarii de terenuri și comunitățile sunt plătiți pentru a păstra pădurea intactă în cadrul unui proiect emblematic de credite de carbon condus de Wildlife Works, o afacere cu scop lucrativ și cel mai mare dezvoltator de credite de compensare din Africa.
Joseph Mwakima, de la Wildlife Works, a declarat că veniturile obținute din proiect au angajat aproximativ 400 de persoane și au finanțat infrastructura de apă, educație și sănătate într-o parte a Kenyei care nu a fost deservită de mult timp.
„Acestea sunt lucruri care nu au existat niciodată cu adevărat”, a declarat el pentru AFP.
Fondatorul Wildlife Works, Mike Korchinsky, a declarat că cel puțin jumătate din venituri au mers către comunități.
Pădurile protejate în cadrul acestui program au fost defrișate cândva pentru lemn de foc și cărbune, degradând un rezervor de carbon și un habitat esențial pentru fauna sălbatică.
Evitarea defrișărilor servește obiectivelor climatice prin păstrarea carbonului în sol și în copaci, în loc să permită eliberarea acestuia în atmosferă. Proiectul REDD+ din cadrul coridorului Kasigau a fost primul din lume care a generat credite certificate în acest mod.
Wildlife Works afirmă că proiectul a fost verificat de nouă ori din 2011 încoace, în mod independent, și a evitat aproximativ 22 de milioane de tone de emisii de CO2.
Kenya emite aproximativ 70 de milioane de tone de CO2 pe an, potrivit Climate Watch, o platformă administrată de World Resources Institute care urmărește emisiile naționale de gaze cu efect de seră.
Soluții false
Inițiativa privind piața africană a carbonului, aprobată de ONU și lansată în noiembrie la COP27, consideră că 300 de milioane de credite ar putea fi generate anual pe continent până în 2030 – o creștere de 19 ori față de volumele actuale.
Pentru Kenya, acest lucru ar însemna peste 600.000 de locuri de muncă și 600 de milioane de dolari în venituri anuale.
Dar aceste proiecții presupun un preț al carbonului cu mult peste nivelul actual și o creștere masivă a finanțării într-un moment de mare volatilitate pe o piață care se luptă să construiască încredere și integritate.
Înaintea Summitului african privind clima de la Nairobi, peste 500 de organizații ale societății civile i-au scris lui Ruto, îndemnându-l să îndepărteze conferința de piețele de carbon și de alte „soluții false… conduse de interese occidentale”.
„În realitate, însă, aceste abordări vor încuraja națiunile bogate și marile corporații să continue să polueze lumea, în detrimentul Africii”, se arată în scrisoare.
Joseph Nganga, desemnat de Ruto pentru a conduce summitul, a declarat că piețele de carbon au acționat „nu ca o scuză pentru emisii, ci ca un mijloc de a asigura responsabilitatea”, în timp ce națiunile bogate care poluează suportă costurile.
Proiectul sprijină o serie de industrii alternative care implică comunitățile din jur, inclusiv producția durabilă de cărbune de lemn.
Țările iau măsuri pentru a reglementa acest sector. La începutul acestui an, Zimbabwe a anunțat că își va însuși jumătate din toate veniturile generate de creditele de carbon de pe teritoriul său, ceea ce a provocat o stare de nervozitate pe piețe.
Kenya își finalizează propria legislație. Mohamed a declarat că guvernul nu dorește să „alunge investitorii”, ci să asigure transparență și o parte echitabilă pentru comunități.
Korchinsky și-a exprimat încrederea că proiectul Kasigau „va rezista la orice control aplicat”.
