Conform unui nou studiu, citat de The Guardian, cele mai mari companii de combustibili fosili din lume datorează cel puțin 209 miliarde de dolari în reparații anuale pentru climă, pentru a compensa comunitățile cele mai afectate de activitățile lor poluante și de decenii de minciuni.
BP, Shell, ExxonMobil, Total, Aramco – compania petrolieră de stat din Arabia Saudită și Chevron se numără printre cei mai mari 21 de poluatori responsabili pentru pagube de 5,4 trilioane de dolari în ceea ce privește seceta, incendiile, creșterea nivelului mării și topirea ghețarilor, printre alte catastrofe climatice așteptate între 2025 și 2050, potrivit unei analize revoluționare publicate în revista One Earth.
Este pentru prima dată când cercetătorii au cuantificat povara economică cauzată de companii individuale care au extras – și continuă să extragă – bogății din combustibilii fosili care încălzesc planeta.
Pe fondul dezbaterilor tot mai intense privind cine ar trebui să suporte costul economic al crizei climatice, lucrarea, intitulată „Time to Pay the Piper”, prezintă un argument moral pentru ca corporațiile producătoare de carbon cele mai responsabile pentru criza climatică să folosească o parte din „bogăția lor contaminată” pentru a despăgubi victimele.
Studiul consideră că acesta este un preț substanțial, dar conservator, deoarece metodologia exclude valoarea economică a vieților și mijloacelor de trai pierdute, a extincției speciilor și a altor pierderi de biodiversitate, precum și a altor componente ale bunăstării care nu sunt surprinse în PIB.
„Acesta este doar vârful icebergului pagubelor climatice pe termen lung, al costurilor de atenuare și de adaptare”, a declarat co-autorul Richard Heede, co-fondator și director al Climate Accountability Institute.
Studiul se bazează pe baza de date Carbon Majors, care înregistrează emisiile companiilor individuale de petrol, gaze și cărbune începând cu 1988 – anul în care a fost înființat Grupul interguvernamental de experți privind schimbările climatice (IPCC) și în care afirmațiile industriei privind incertitudinea științifică cu privire la criza climatică au devenit de nesusținut.
Potrivit Margaretei Wewerinke-Singh, profesor asociat de drept al sustenabilității la Universitatea din Amsterdam, noul studiu, care reformulează dezbaterea privind finanțarea internațională în domeniul climei, punând accentul pe responsabilitatea financiară a companiilor producătoare de combustibili fosili pentru daunele provocate de schimbările climatice, ar putea contribui la modificarea cadrului de negocieri privind pierderile și daunele.
„Aceste dovezi și metodologia care stă la baza lor ar putea oferi factorilor de decizie și negociatorilor un cadru concret pentru alocarea responsabilității pentru costurile legate de climă către cei mai mari poluatori istorici din lume”, a declarat Wewerinke-Singh.
În general, pagubele economice globale care ar trebui să fie cauzate de criza climatică sunt estimate la 99 de triliarde de dolari între 2025 și 2050 – din care emisiile de combustibili fosili sunt responsabile pentru 69,6 triliarde de dolari, potrivit a peste 700 de economiști specializați în climă.
Studiul atribuie, în mod prudent, o treime din aceste costuri climatice viitoare industriei globale a combustibililor fosili și câte o treime guvernelor și consumatorilor.
Aceasta înseamnă că industria globală a combustibililor fosili este considerată vinovată pentru cel puțin 23,2 triliarde de dolari din pierderile economice legate de climă preconizate pentru următorii 25 de ani, adică 893 de miliarde de dolari pe an.
Prețul daunelor climatice datorate de cei mai mari 21 de producători de petrol, gaze și cărbune se bazează pe operațiunile și emisiile legate de produse ale fiecărei companii începând din 1988 și pe situația economică a țărilor lor de origine. Aproximativ jumătate din încălzirea înregistrată până în prezent a avut loc începând cu 1988 – când James Hansen, om de știință de la NASA, a depus mărturie în fața Senatului SUA cu privire la rolul omului în deteriorarea climei.
Autorii exceptează patru companii din țările cu venituri mici (India, Iran, Algeria și Venezuela) și înjumătățesc răspunderea pentru șase producători din țările cu venituri medii (Rusia, China, Mexic, Brazilia și Irak), folosind argumentul moral că acest lucru le-ar permite să plătească mai multe impozite și să facă alte contribuții progresive.
