Sanctuarele pentru animale sălbatice nu reușesc să protejeze pe deplin animalele tropicale de activitățile umane dăunătoare, a constatat un studiu important, citat de The Guardian.
S-a constatat că mamifere precum jaguarul, gorila de munte și pangolinul de Sunda au fost afectate de activitățile umane, chiar și atunci când locuiau în adâncurile unei rezervații naturale.
Mamiferele tropicale care trăiesc în ariile protejate încă se confruntă cu efectele defrișărilor, cauzate în mare parte de agricultură și de exploatarea forestieră, au dezvăluit luni cercetători de la Universitatea Norvegiană de Științe ale Vieții (NMBU), Universitatea Rice și Universitatea Wageningen & Research.
„Este posibil ca faptul de a trăi în interiorul ariilor protejate să nu protejeze automat mamiferele tropicale de efectele activităților umane”, a declarat Asunción Semper-Pascual, care este cercetător postdoctoral la NMBU și autor principal al studiului. „Avem dovezi că animalele sunt afectate atât de ceea ce se întâmplă în interiorul, cât și în afara ariilor protejate”.
Studiul a folosit rezultatele unuia dintre cele mai mari studii standardizate pe termen lung cu camere de luat vederi asupra faunei sălbatice, realizate până în prezent. Acesta a produs milioane de imagini de camere, pe care cercetătorii le-au analizat pentru a vedea cum a afectat activitatea umană 159 de specii de mamifere în 16 arii protejate din regiuni tropicale de pe trei continente. Camerele-capcană amplasate în 1.000 de locuri au colectat imagini pe o perioadă de până la 10 ani în pădurile tropicale.
Camerele au fost amplasate în zone protejate, inclusiv în Parcul Național Bwindi Impenetrable din Africa, Parcul Național Yasuní din America de Sud și în rezervația forestieră Pasoh din Asia de Sud-Est.
Cercetătorii au descoperit că unele animale au fost afectate în mod deosebit de fragmentarea habitatului cauzată de defrișări. Speciile care folosesc doar habitate specifice, au prosperat atunci când fragmentarea habitatului – adică pierderea unor părți din habitatul din jurul, dar nu neapărat din interiorul unei arii protejate – este redusă.
Speciile generaliste se descurcă mai bine în habitate mai diverse, unde au la dispoziție o gamă de tipuri diferite de hrană și adăpost. „Habitatele sunt mai variate la marginea unei zone protejate”, a explicat Semper-Pascual.
Marginea habitatului se schimbă de la o pădure tropicală densă la terenuri agricole deschise, iar acest lucru poate oferi un habitat mai divers decât în adâncul pădurii. Reversul medaliei este că animalele atrase la marginea habitatului, în apropierea oamenilor, sunt mai vulnerabile la vânătoare, fie pentru a proteja animalele de fermă, fie pentru produse precum carnea sau blana.
