Curentul Golfului, un curent oceanic cald de suprafață în nordul Oceanului Atlantic ce produce vremea caldă și moderată în Europa, ar putea intra în colaps chiar din 2025, potrivit unui nou studiu, citat de The Guardian.
Oprirea curenților oceanici vitali, numiți de oamenii de știință „Atlantic Meridional Overturning Circulation” (Amoc), ar avea un impact catastrofal asupra climei.
Se știa deja că Amoc se află la cel mai slab nivel din ultimii 1.600 de ani din cauza încălzirii globale, iar cercetătorii au observat semne de avertizare privind un punct de inflexiune în 2021.
Noua analiză estimează un interval de timp pentru colaps între 2025 și 2095, cu o estimare centrală de 2050, în cazul în care nu se reduc emisiile globale de carbon. Dovezile din colapsurile din trecut indică schimbări de temperatură de 10C în câteva decenii, deși acestea au avut loc în timpul erelor glaciare.
Alți oameni de știință au declarat că ipotezele privind modul în care s-ar desfășura un punct de inflexiune și incertitudinile din datele de bază sunt prea mari pentru o estimare fiabilă a momentului în care se va ajunge la punctul de inflexiune. Cu toții au spus însă că perspectiva unui colaps al Amoc este extrem de îngrijorătoare și ar trebui să stimuleze reducerea rapidă a emisiilor de carbon.
Cum funcționează Amoc
Amoc transportă apa caldă a oceanelor spre nord, spre pol, unde se răcește și se scufundă, determinând curenții din Atlantic. Însă un aflux de apă dulce provenită din topirea accelerată a calotei glaciare a Groenlandei și din alte surse sufocă din ce în ce mai mult curenții.
O prăbușire a Amoc ar avea consecințe dezastruoase în întreaga lume, perturbând grav ploile de care miliarde de oameni depind pentru hrană în India, America de Sud și Africa de Vest. Ar crește numărul furtunilor și ar scădea temperaturile în Europa și ar duce la o creștere a nivelului mării pe coasta de est a Americii de Nord. De asemenea, ar pune și mai mult în pericol pădurea tropicală amazoniană și calota glaciară din Antarctica.
„Cred că ar trebui să fim foarte îngrijorați”, a declarat profesorul Peter Ditlevsen, de la Universitatea din Copenhaga, Danemarca, și care a condus noul studiu. „Aceasta ar fi o schimbare foarte, foarte mare. Amoc nu a fost închisă de 12.000 de ani”.
Amoc s-a prăbușit și a repornit în mod repetat în ciclul de ere glaciare care a avut loc în urmă cu 115.000 până la 12.000 de ani. Este unul dintre punctele de basculare a climei de care oamenii de știință sunt cei mai îngrijorați, deoarece temperaturile globale continuă să crească.
Cercetările din 2022 au arătat că cinci puncte de basculare periculoase ar fi putut fi deja depășite din cauza încălzirii globale de 1,1 C până în prezent, inclusiv oprirea Amoc, prăbușirea calotei glaciare a Groenlandei și o topire bruscă a permafrostului bogat în carbon.
Noul studiu, publicat în revista Nature Communications, a folosit date privind temperatura la suprafața mării care datează din 1870 ca indicator pentru modificarea în timp a intensității curenților Amoc.
Cercetătorii au cartografiat apoi aceste date pe traseul observat în sistemele care se apropie de un anumit tip de punct de inflexiune numit „bifurcație cu nod de șa”. Datele s-au potrivit „surprinzător de bine”, a declarat Ditlevsen. Cercetătorii au putut apoi extrapola datele pentru a estima momentul în care este posibil să apară punctul de basculare. O analiză statistică suplimentară a oferit o măsură a incertitudinii estimării.
Analiza se bazează pe creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră, așa cum s-a întâmplat până în prezent. În cazul în care emisiile încep să scadă, așa cum se intenționează prin politicile actuale privind clima, atunci lumea ar avea mai mult timp la dispoziție pentru a încerca să mențină temperatura globală sub punctul de basculare Amoc.
Cea mai recentă evaluare a Grupului interguvernamental de experți privind schimbările climatice a concluzionat că Amoc nu se va prăbuși în acest secol. Dar Ditlevsen a spus că modelele utilizate au o rezoluție grosieră și nu sunt adepte ale analizei proceselor neliniare implicate, ceea ce le poate face să fie prea conservatoare.
Posibila prăbușire a Amoc este intens dezbătută de oamenii de știință, care au declarat anterior că trebuie evitată „cu orice preț”.
Profesorul Niklas Boers, de la Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic din Germania, a dezvăluit primele semne de avertizare a colapsului Amoc în 2021. „Rezultatele noului studiu sună alarmant, dar dacă sunt incluse incertitudinile din modelul puternic simplificat [al punctului de basculare] și din datele [privind temperatura mării] care stau la baza acestuia, atunci devine clar că aceste incertitudini sunt prea mari pentru a face o estimare fiabilă a momentului de basculare.”
Profesorul David Thornalley, de la University College London, Marea Britanie, a fost de acord că studiul are mari rezerve și necunoscute și a declarat că este esențial să se continue cercetările: „Dar dacă statisticile sunt robuste și reprezintă o modalitate relevantă de a descrie modul în care se comportă Amocul real, atunci acesta este un rezultat foarte îngrijorător.”
Dr. Levke Caesar, de la Universitatea din Bremen, Germania, a declarat că utilizarea temperaturilor de la suprafața mării ca date de substituție pentru puterea curenților Amoc a fost o sursă cheie de incertitudine: „Avem date de observare directă a Amoc doar din 2004.”
Extrapolarea din noua analiză a fost rezonabilă, potrivit profesorului Tim Lenton, de la Universitatea din Exeter, Marea Britanie. El a spus că punctul de basculare ar putea duce la o prăbușire parțială a Amoc, de exemplu, doar în Marea Labrador, dar că acest lucru ar provoca totuși efecte majore. Ditlevsen a declarat că speră că dezbaterea va conduce la noi cercetări: „Este întotdeauna fructuos atunci când nu ești exact de acord”.
Profesorul Stefan Rahmstorf, de la Universitatea din Potsdam, Germania, a declarat: „Există încă o mare incertitudine cu privire la locul în care se află punctul de basculare Amoc, dar noul studiu adaugă dovezi că acesta este mult mai aproape decât am crezut. Un singur studiu oferă dovezi limitate, dar atunci când mai multe abordări au condus la concluzii similare, acest lucru trebuie luat foarte în serios, mai ales atunci când vorbim despre un risc pe care dorim cu adevărat să îl excludem cu o certitudine de 99,9%. Acum nu putem exclude nici măcar depășirea punctului de inflexiune în următorul deceniu sau doi.”
