Creditele de carbon au fost dezbătute încă de la includerea lor în Protocolul de la Kyoto din 1997, dar reputația lor a fost puternic afectată în acest an, când mai multe studii științifice și rapoarte de investigație au pus la îndoială credibilitatea profitabilei piețe voluntare, care se află în afara procesului ONU, transmite AFP.
Creditele de carbon sunt obținute din proiecte care pretind că absorb sau stochează CO2 prin implementarea lor. Poate fi vorba de orice, de la combaterea defrișărilor, înlocuirea sobelor cu lemne sau înlocuirea centralelor electrice pe cărbune cu turbine eoliene.
Un credit echivalează cu reducerea sau eliminarea unei tone de CO2 din atmosferă, iar companiile pot cumpăra aceste credite pentru a „compensa” amprenta lor de carbon.
