Timp de ani de zile, companiile industriale din sudul Californiei au folosit coasta ca groapă de gunoi pentru deșeuri chimice toxice, inclusiv DDT. Decenii mai târziu, oamenii de știință au descoperit că pesticidul rămâne în concentrații mari pe fundul oceanului și nu s-a descompus niciodată, scrie The Guardian.
Butoaie cu substanțe chimice toxice au fost aruncate de-a lungul coastei Pacificului cu zeci de ani în urmă. Noile cercetări arată că materialul nu s-a descompus niciodată
La aproape doi ani de la descoperirea a zeci de mii de butoaie de deșeuri în largul coastei Los Angeles, un om de știință care lucrează la această problemă a împărtășit săptămâna aceasta că substanța chimică este încă răspândită pe o întindere vastă de pe fundul mării, a relatat Los Angeles Times.
„Încă mai vedem pe fundul mării DDT original de acum 50, 60, 70 de ani, ceea ce ne spune că nu se descompune în modul în care [noi] credeam că ar trebui să o facă”, a declarat David Valentine, cercetător la UC Santa Barbara. LA Times a relatat că contaminarea a acoperit o suprafață de pe fundul mării mai mare decât orașul San Francisco. „Și ceea ce vedem acum este că există DDT care a ajuns peste tot, nu doar în acest mic cerc restrâns de pe o hartă pe care l-am numit locul de depozitare doi”.
DDT, care a fost utilizat pe scară largă în SUA ca pesticid agricol și pulverizat în cantități mari pe plaje pentru a ucide țânțarii, a fost asociat cu cancerul și bolile la oameni și cu dispariția în masă a animalelor. În anii 1970, a fost interzis în SUA din cauza efectelor sale nocive asupra faunei sălbatice și a riscurilor potențiale pentru oameni. Cercetările au arătat o legătură între expunerea la această substanță chimică și cancerul de sân, precum și problemele de reproducere.
Sudul Californiei a fost centrul producției de DDT în SUA. Montrose Chemical Corporation din Torrance a produs cantități masive de substanță chimică între sfârșitul celui de-al doilea război mondial și 1982. În această perioadă, înainte ca Congresul să interzică o astfel de activitate, până la 2.000 de barili pe lună de deșeuri de nămol acid care conțineau DDT erau aruncate în largul coastei. Muncitorii făceau uneori găuri în butoaie pentru ca acestea să se scufunde mai repede.
La sfârșitul anului 2020, un reportaj din LA Times a relatat povestea modului în care coasta Los Angelesului a devenit o groapă de gunoi pentru DDT, dezvăluind că până la o jumătate de milion de barili ar putea fi încă pe fundul mării, ceea ce a determinat-o pe senatoarea Dianne Feinstein să ceară EPA să ia măsuri.
Un studiu care a durat două săptămâni, efectuat în 2021 de o echipă de la Scripps Institution of Oceanography din cadrul Universității California, San Diego și de la National Oceanic Atmospheric Administration, cu ajutorul unor roboți de pe fundul mării, a imaginilor acustice sonare și a datelor, a ajutat la dezvăluirea dimensiunii problemei, găsind peste 25.000 de barili. Oamenii de știință au identificat mai mult de 100.000 de obiecte de origine umană în întreaga zonă de studiu.
Cea mai recentă analiză a oamenilor de știință a descoperit că stratul cel mai concentrat de DDT se află la o adâncime de aproximativ 6 cm în sedimente, potrivit Times.
„Traulerele, cablurile ar putea reintroduce această substanță la suprafață”, a declarat Valentine pentru ziar. „Și animalele care se hrănesc – dacă o balenă coboară și își face vizuina pe fundul mării, ar putea să arunce chestia asta în sus”.
DDT a fost deja asociat cu efecte nocive continue asupra faunei sălbatice. Pe coasta centrală a Californiei, care a servit, de asemenea, ca depozit de DDT, un studiu care a durat 20 de ani a descoperit o legătură între expunerea la contaminanți și ratele ridicate de cancer și herpes la leii de mare.
