Șeful companiei daneze Orsted, unul dintre cei mai mari dezvoltatori de proiecte de energie regenerabilă din lume, se teme că tranziția energetică ar putea încetini, în contextul în care rentabilitatea unor astfel de investiții scade pe măsură ce dobânzile și competiția în creștere afectează câștigurile, potrivit Bloomberg.
Orsted este cel mai mare dezvoltator de ferme eoliene offshore, fiind și unul dintre jucătorii care a contribuit la popularizarea acestei piețe. Proiectele eoliene offshore sunt avantajoase pentru că pot utiliza turbine mult mai mari, de dimensiunea unor zgârie-nori. Totodată, acestea beneficiază de curenți de aer mai puternici.
Europa, China și SUA plănuiesc să accelereze dezvoltarea proiectelor eoliene offshore pentru a-și atinge țintele climatice.
Însă, în timp ce guvernele din întreaga lume se pregătesc să înlocuiască rapid combustibilii fosili cu energie verde, companiile care ar trebui să livreze aceste proiecte de investiții se confruntă cu o situație financiară complicată.
Companiile au început să tragă un semnal de alarmă cu privire la faptul că industria are nevoie de investiții de trilioane de dolari pentru a ajuta în mod real acțiunea climatică, iar investitorii au nevoie de un randament atractiv pentru a intra în această piață.
La acest moment, drumul spre rentabilitate a fost complicat de un context în care banii sunt mai scumpi, iar competiția pe piață este din ce în ce mai mare. Profitabilitatea unor astfel de investiții stă pe viitor și sub amenințarea unor taxe impuse la nivel european pentru producătorii de energie din surse regenerabile.
„Suntem o companie care își dorește o lume ce funcționează în întregime pe energie verde. Iar lipsa de capital care să intre în această transformare este cel mai mare risc pe care îl avem în fața noastră”, a declarat Mads Nipper, CEO-ul Orsted.
În ultimii ani, una dintre principalele promisiuni ale energiei eoliene a fost cea a unor costuri din ce în ce mai reduse. Pe măsură ce turbinele au crescut ca dimensiune, costurile au scăzut. Guvernele economiilor dezvoltate s-au bazat pe această evoluție și au crezut că aceste costuri vor continua să scadă, o iluzie pe care industria a susținut-o.
Această estimare eronată a ajuns chiar să modeleze piața, iar majoritatea licitațiilor pentru dezvoltarea unor proiecte eoliene au ajuns să fie câștigate de compania care pune pe masă cel mai mic preț.
Recent, traiectoria descendentă a costurilor s-a oprit, iar inflația și dobânzile din ce în ce mai ridicate pun acum în pericol viitorul pieței.
Marja cu care se lucrează în industrie este deja destul de scăzută. O fermă eoliană offshore generează în medie un randament de circa 1% peste costul capitalului, în timp ce un proiect foarte bun poate ajunge și până la 3%, a explicat Nipper.
Mediul cu dobânzi ridicate mănâncă acum din acea marjă și dacă prețul energiei produse în fermele eolienei nu crește, matematica din spatele unei astfel de investiții nu va mai avea sens pentru investitori, iar proiectele nu vor veni în ritmul necesar pentru a atinge țintele climatice.
Dezvoltatorii de proiecte precum Orsted au pus tot timpul presiune pe furnizorii lor pentru reducerea costurilor, dar acest mecanism de piață nu mai este unul sustenabil. Producătorii de componente au pierdut sute de milioane de dolari în ultimii ani, întrucât au resimțit creșterea prețului la oțel, precum și diferite perturbări pe lanțul de aprovizionare. Au început și ei să majoreze prețurile.
Crearea unei impresii generale că energia eoliană poate costa mai nimic a fost cea mai mare greșeală pe care a făcut-o industria vreodată, declara anul trecut Henrik Andersen, CEO-ul Vestas Wind Systems, cel mai mare producător de turbine eoliene din lume.
Pentru a ține pasul cu investițiile necesare în lupta cu criza climatică, producătorii de energie eoliană spun că prețurile vor trebui să crească, dar vor rămâne în continuare ieftine în comparație cu orice combustibil fosil.
