Reproducerea păsărilor în captivitate le poate modifica forma aripilor, reducând șansele acestora de a supraviețui zborurilor migratoare atunci când sunt eliberate în sălbăticie, sugerează o nouă cercetare, citată de The Guardian.
Un studiu asupra papagalului cu burta portocalie, specie pe cale de dispariție, a constatat că, la păsările crescute în captivitate, cele cu forma modificată a aripilor au avut o rată de supraviețuire de 2,7 ori mai mică decât cele născute cu aripi apropiate de o aripă ideală de „tip sălbatic”.
Populația totală de papagali cu burta portocalie a scăzut cândva până la 17 exemplare în sălbăticie, dar numărul lor a fost sporit prin eforturi de reproducere în captivitate și de eliberare în Tasmania și Victoria.
Pasărea se înmulțește în Tazmania și migrează pe coasta sudică a Australiei continentale pentru iarnă.
Autorul studiului, Dr. Dejan Stojanovic, de la Universitatea Națională Australiană, a declarat că există o variație naturală în ceea ce privește lungimea penelor aripilor atât la papagalii cu burta portocalie din sălbăticie, cât și la cei crescuți în captivitate.
„Când te uiți la lungimile tuturor penelor de pe aripi, există o diferență semnificativă între lungimile penelor din aripile din captivitate și cele din aripi sălbatice”, a spus el.
Stojanovic a arătat anterior că papagalii cu burta portocalie crescuți în captivitate tind să aibă aripi mai puțin ascuțite și mai scurte decât omologii lor sălbatici.
„Există variații în cadrul captivității, de la orice, de la o [aripă] perfectă de tip sălbatic la una foarte suboptimală”, a spus el.
La păsările crescute în captivitate ale căror aripi se asemănau cel mai mult cu aripile ideale din mediul sălbatic – și care aveau mai multe șanse de supraviețuire – o pană cunoscută sub numele de pană distală de zbor primară era mai lungă cu un milimetru.
„La propriu, schimbarea pentru papagalii cu burta portocalie este o diferență de 1 mm în lungimea unei pene”, a spus Stojanovic. „Este atât de ușor să nu o detectezi, dar are această consecință majoră în aval. Puține alte proiecte de recuperare au amploarea și resursele pe care le au papagalii cu burtă portocalie.
„În ciuda tuturor acestor îngrijiri, aceste schimbări au apărut și, de asemenea, nu au fost detectate până acum. Aceste rezultate arată, de asemenea, că aceste schimbări nedetectate au avut un impact asupra supraviețuirii – care este o măsură cheie de succes pentru a vedea dacă aducem beneficii populației sălbatice.”
Stojanovic a analizat, de asemenea, aripile altor 16 păsări, găsind dovezi ale modificării formei aripilor din captivitate la alte patru specii – papagali de câmp, papagali turcoaz, papagali sundown și finchile gouldiene.
