Distrugerea constantă a faunei sălbatice se poate transforma brusc într-un colaps total al ecosistemului, au descoperit oamenii de știință, care au studiat cea mai mare extincție în masă din istoria Pământului, potrivit The Guardian.
Mulți oameni de știință cred că pierderile uriașe de biodiversitate din prezent reprezintă începutul unei noi extincții în masă. Însă noile cercetări arată că prăbușirea totală a ecosistemelor este „inevitabilă”, dacă pierderile nu sunt inversate, au declarat oamenii de știință.
Evenimentul de extincție din Permian-Triasic, cunoscut sub numele de „Marea Moarte”, a avut loc în urmă cu 252 de milioane de ani. Acesta a fost determinat de încălzirea globală rezultată în urma unor erupții vulcanice uriașe și a eliminat 95% din viața de pe Pământ.
Cu toate acestea, speciile se pierd astăzi chiar mai repede decât în oricare dintre cele cinci extincții în masă anterioare care au lovit planeta. Viața sălbatică este distrusă prin distrugerea habitatelor naturale pentru agricultură și minerit, prin poluare și vânătoare excesivă. Omenirea se bazează pe ecosisteme globale sănătoase pentru aer și apă curată, precum și pentru hrană.
Noua cercetare a examinat în detaliu fosile marine găsite în China înainte, în timpul și după Marea Moarte. Ecosistemele sănătoase se bazează pe interacțiunea complexă dintre plante, prădători și pradă, fiecare grup de specii similare având un rol unic.
Oamenii de știință au descoperit că jumătate dintre specii au dispărut fără a se produce practic nicio schimbare în funcționarea generală a ecosistemului, deoarece unele creaturi au rămas în continuare în fiecare rol. Cu toate acestea, odată ce ultima specie din fiecare rol a început să dispară, ecosistemul s-a prăbușit rapid. „Ecosistemele au fost împinse până la un punct de basculare din care nu și-au mai putut reveni”, a declarat Dr. Yuangeng Huang, de la Universitatea de Geoștiințe din China și autorul principal al studiului.
„În prezent, pierdem specii într-un ritm mai rapid decât în oricare dintre evenimentele de extincție din trecut ale Pământului. Este probabil că ne aflăm în prima fază a unei alte extincții în masă, mai severe”, a spus el. „Nu putem prezice punctul de cotitură care va trimite ecosistemele în colaps total, dar este un rezultat inevitabil dacă nu inversăm pierderea biodiversității”.
Cercetarea, publicată în revista Current Biology, a examinat fosile din sudul Chinei, care a fost o mare de mică adâncime în timpul extincției în masă din Permian-Triasic. Echipa a recreat mediul marin antic folosind rețele alimentare simulate pentru a reprezenta ecosistemul înainte, în timpul și după evenimentul de extincție.
Marea dispariție a fost cauzată de erupții vulcanice care au dus la creșterea dioxidului de carbon în atmosferă, ceea ce a dus la condiții climatice similare celor cauzate astăzi de arderea combustibililor fosili, adică la încălzirea globală, acidificarea oceanelor și pierderea oxigenului din mări.
În prima fază a extincției, a rămas un număr suficient de specii pentru a îndeplini funcții esențiale, a declarat Dr. Peter Roopnarine de la Academia de Științe din California: „Dar când au apărut ulterior perturbări ale mediului, precum încălzirea globală sau acidificarea oceanelor, ecosistemelor le-a lipsit acea rezistență consolidată, ceea ce a dus la un colaps ecologic brusc. Acest lucru a avut loc la aproximativ 60.000 de ani după prăbușirea inițială a biodiversității”.
