Companiile globale care formează alianțe pentru a le ajuta să combată schimbările climatice au nevoie de orientări clare din partea guvernelor, pentru a risipi temerile că ar putea fi împiedicate să își atingă acest obiectiv de către normele antitrust, au declarat experții juridici, scrie Reuters.
Sute de companii s-au reunit în diverse grupuri și s-au angajat să reducă emisiile de carbon la zero până la jumătatea secolului.
Însă guvernele și autoritățile de reglementare nu oferă prea multe îndrumări cu privire la măsura în care acestea pot colabora pentru a atinge acest obiectiv fără a depăși limitele antitrust.
Săptămâna trecută, Munich Re a atras atenția asupra acestei probleme prin decizia sa neașteptată de a părăsi un grup industrial axat pe reducerea emisiilor de dioxid de carbon, decizie pe care a declarat că a luat-o din cauza îngrijorărilor antitrust.
Reasigurătorul german a părăsit vineri Alianța pentru asigurări Net Zero (NZIA), la mai puțin de doi ani după ce a cofondat coaliția, parte a grupului umbrelă al sectoarelor care fac eforturi pentru decarbonizare, Glasgow Financial Alliance for Net Zero (GFANZ).
Alec Burnside, partener al firmei de avocatură Dechert, a declarat că atât Marea Britanie, cât și Comisia Europeană au oferit orientări „relativ timide”, când era nevoie de „zone de siguranță explicite pentru companii”.
„Ar trebui să existe o confirmare în ghidurile emise de agențiile antitrust pentru a reasigura companiile care se angajează în GFANZ”, a spus el.
Tot săptămâna trecută, un sistem de pensii danez a declarat că ar putea părăsi Net Zero Asset Owner Alliance din cauza unei percepții de lipsă de ambiție în rândul colegilor, despre care mai multe surse au spus că provine din teama de a atrage procese antitrust.
Tensiunile antitrust marchează un nou eșec pentru GFANZ, la câteva luni după ce managerul american de active Vanguard s-a retras, invocând necesitatea de a-și exprima propriile opinii în mod independent în fața investitorilor.
Lipsa unor orientări specifice
Uniunea Europeană și Marea Britanie au publicat proiecte de orientări privind modul în care companiile pot coopera în cadrul legii, dar nu au publicat orientări specifice instituțiilor financiare și alianțelor net-zero.
Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a declarat că orientările instituției, care urmează să fie finalizate în iunie, sunt concepute pentru a arăta că acordurile cu un „obiectiv autentic de sustenabilitate” nu vor încălca legislația antitrust și că unele vor beneficia de scutiri.
În februarie, autoritatea britanică de reglementare în domeniul concurenței a explicat modul în care va relaxa normele pentru a se asigura că întreprinderile nu sunt „descurajate în mod inutil sau eronat” să colaboreze.
Întreprinderile pot obține scutiri dacă demonstrează că un acord între companii privind schimbările climatice îndeplinește patru condiții, inclusiv furnizarea de beneficii, cum ar fi promovarea progresului economic și faptul că consumatorii vor avea de câștigat.
În Statele Unite, unii politicieni republicani au subliniat potențialele implicații antitrust ale acestor grupuri pentru climă.
Aceștia au amenințat cu acțiuni în instanță ca parte a unui atac mai amplu asupra investițiilor în domeniul mediului, social și al guvernanței. Autoritățile americane nu au oferit încă companiilor nicio protecție oficială.
Unii experți juridici au declarat că, deși consideră că temerile antitrust sunt exagerate, riscul este ca membrii alianțelor să le folosească drept motiv pentru a renunța.
Keith Johnson, director executiv al Global Investor Collaboration Services din Minnesota, care oferă consultanță managerilor de active și proprietarilor în materie de îndatoriri fiduciare și guvernanță, a declarat că este posibil ca republicanii să nu aibă prea mult temei juridic pentru argumentele lor, dar ar putea totuși să determine directorii să își reducă eforturile ESG.
„Nu este vorba atât de expunerea reală la răspundere, cât de factorul de intimidare”, a spus el, menționând că societățile ar dori să evite complicațiile unui litigiu, chiar dacă în cele din urmă pot câștiga.
Atunci când a oferit îndrumări în ianuarie, NZIA a precizat că membrii s-au angajat să respecte reglementările, inclusiv legile antitrust, și că sunt liberi să își elaboreze propriile politici și să își stabilească propriile obiective de reducere a emisiilor de carbon.
Munich Re a declarat că preocupările sale sunt legate de cota de piață relativă a NZIA, care are 29 de membri reprezentând aproximativ 15% din primele de asigurare vândute, la nivel global.
Alianța Net Zero Asset Owner Alliance (NZAOA), din care face parte și Munich Re, are 85 de membri care gestionează active de 11 trilioane de dolari. Munich Re a declarat că, având în vedere acest raport, riscurile asociate sunt „semnificativ mai mici,”
De asemenea, Munich Re a mai spus că rămâne angajată față de propriile sale obiective climatice și că are restricții privind finanțarea și subscrierea unor afaceri cu combustibili fosili, inclusiv a noilor câmpuri de petrol și gaze.
Dintre cei 18 membri ai NZIA contactați de Reuters, 14 au refuzat să comenteze sau nu au răspuns la solicitările de comentarii.
Aviva AV.L a declarat că rămâne angajată în NZIA, deoarece atingerea unui nivel net zero este „ceva ce companiile nu pot face în mod izolat”.
Zurich Insurance Group ZURN.S, a declarat că a rămas angajată în ambițiile sale de sustenabilitate și în susținerea tranziției.
Allianz ALVG.DE a declarat că alianțele net-zero au fost lider mondial în eforturile lor de atenuare a schimbărilor climatice și că a continuat să prezideze NZAOA.
Grupo Catalana Occidente a declarat pentru Reuters că, deoarece calea spre zero net este încă în curs de a fi parcursă.
Grupo Catalana Occidente a declarat pentru Reuters că, deoarece calea spre zero net este încă în curs de stabilire, evaluarea problemelor antitrust „nu este posibilă în acest stadiu”. Apartenența sa la NZIA reprezintă un „angajament ferm față de neutralitatea climatică”, a precizat compania.
Ben Caldecott, director al Oxford Sustainable Finance Group de la Universitatea din Oxford, a declarat că preocupările anticoncurențiale au fost folosite ca o „perdea de fum” pentru unele companii care nu doresc să adere la cerințele unei alianțe climatice. El a spus că acest lucru face cu atât mai urgentă necesitatea ca autoritățile de reglementare să ofere o mai mare claritate.
„Aceste alianțe depind de impuls”, a spus Caldecott. „Dacă încep să piardă masa critică, ele devin potențial existențiale”.
