La data de 30 noiembrie 2023, România a dat startul celui mai amplu proiect de economie circulară din istoria țării: Sistemul de Garanție-Returnare (SGR). Așteptările sunt mari, în contextul în care rata de reciclare este la nivel de avarie.
Mai mult, dintre cele 13 țări europene care au implementat SGR, România va avea al doilea sistem ca mărime, după cel din Germania, așa cum a subliniat recent premierul Marcel Ciolacu într-o conferință de presă.
Cum funcționează? Românii vor plăti către comercianți o garanție de 0,5 lei atunci când vor cumpăra orice băutură de tip apă, băuturi răcoritoare, bere, cidru, vin sau băuturi spirtoase, atâta timp cât ele vin în ambalaje din sticlă, plastic sau metal, cu volume cuprinse între 0,1 litri și 3 litri.
Toate produsele care intră sub SGR vor fi marcate cu un logo specific pentru a putea fi identificate mai ușor de către consumatori. După golirea ambalajului, acesta poate fi returnat la comerciant, la orice comerciant, iar consumatorul primește înapoi garanția de 0,5 lei pentru fiecare ambalaj returnat.
În 2022, compania RetuRO a fost aleasă drept administrator al SGR, iar în 2023 ING Bank România a acordat o finanțare de 426 de milioane de lei pentru ca acest sistem să devină realitate, reprezentând atât credit de investiții, cât și capital de lucru.
La finalul anului trecut, Gemma Webb a fost numită la conducerea RetuRO, după ce a lucrat mai bine de 18 ani la unul dintre cei mai mari producători de țigări. Acționariatul RetuRO este format din Asociația Berarii României pentru Mediu, Asociația Producătorilor de Băuturi Răcoritoare pentru Sustenabilitate, Asociația Retailerilor pentru Mediu și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.
Suntem pregătiți?
Reprezentanții RetuRO spun că acest sistem va ajuta România să atingă țintele naționale de colectare și reciclare stabilite la nivel european. Spre exemplu, acestea cer ca până în anul 2025 să se colecteze 77% din PET-urile puse pe piață, respectiv 90% până în 2029.
SGR are ținte ambițioase și își propune o rată de succes de 65% în primul an, mergând până la 90% în anul trei de funcționare. Concret, în anul trei se dorește ca sistemul să gestioneze anual circa 7 miliarde de ambalaje.
„Țintele pentru primul an de funcționare, tocmai pentru că e un an în care populația se acomodează cu sistemul sunt modeste. Am pus doar 65% pentru primul an. Ele vor crește până la 90% în anul 3 de funcționare”, spunea recent Mircea Fechet, ministrul Mediului, într-un interviu ProTV.
El a explicat că „sunt niște penalități foarte mari” pentru fiecare ambalaj necolectat, însemnând de două ori garanția.
„Cu alte cuvinte, discutăm despre 7 miliarde de ambalaje pe care SGR le va gestiona anual. Vă imaginați ce penalități mari ar putea să fie nevoită compania RetuRO să plătească dacă nu își atinge țintele”.
Prin urmare, pare că mare parte din responsabilitatea pentru succesul SGR este pusă pe umerii administratorului. Trebuie amintit că RetuRO a cerut o amânare a termenului de punere în funcțiune a sistemului, dar același ministru al Mediului a respins vehement solicitarea administratorului.
Este pus la punct întreg lanțul logistic pentru ca sistemul să funcționeze așa cum a fost gândit? Pare că primul an de funcționare este unul cu mai multe compromisuri pentru că sistemul este unul amplu, unde doar înregistrarea producătorilor, importatorilor și comercianților a presupus semnarea a 100.000 de contracte.
SGR începe de la comercianți, care au obligația legală de a organiza puncte de returnare și de a prelua ambalajele fie manual, fie cu ajutorul sistemelor automate de preluare (RVM). Comercianții cu magazine mai mici de 200 mp se pot asocia cu alți comercianți similari pentru a organiza puncte de colectare sau pot încheia parteneriate cu autoritățile publice locale.
Marile rețele de magazine din retailul modern au făcut deja investiții de milioane de euro pentru a se alinia, potrivit ZF, în timp ce în rândul micilor comercianți predomină confuzia.
După ce ambalajele se întorc la comercianți, administratorul RetuRO trebuie să asigure o infrastructură prin care să preia cât mai rapid aceste ambalaje de la comercianți. Acestea ajung ulterior la centrele de numărare și reciclare.
Sistemul trebuie să funcționeze cu 17 centre logistice în toată țara, unde vor lucra în total circa 500 de angajați. Primul centru a fost deschis abia la finalul lunii noiembrie, în comuna clujeană Bonțida. După ce vor fi gestionate în aceste centre, ele vor ajunge ca materie primă la procesatori, în baza licitațiilor.
Până la jumătatea anului 2024, vor fi puse în funcțiune șase centre mari, în București, Timișoara, Târgu-Mureș, Bacău, Craiova și Ploiești, respectiv alte 10 centre mici, în Oradea, Constanța, Pitești, Suceava, Deva, Baia Mare, Galați, Miercurea Ciuc, Brașov și Călărași.
Imaginea de ansamblu
Cu siguranță, rolul Sistemului de Garanție-Returnare este unul important, atât la nivel de mediu, cât și la nivel economic sau social. Însă poluarea cu ambalaje merge mult mai departe decât ce poate sau ce trebuie să gestioneze SGR.
România are o țintă de reciclare de 65% pentru deșeurile de ambalaje puse pe piață, însă datele Eurostat arată că procentul de reciclare din România a fost de 39,87% în anul 2020, conform unei analize realizate de Clean Recycle, un OIREP (Organizație care Implementează Obligațiile Privind Răspunderea Extinsă a Producătorului).
Obiectivul global de reciclare este 65% în prezent, dar el va crește la 70% în 2025. Fiecare tip de ambalaj are o cotă specifică în parte. Reprezentanții Clean Recycle au explicat, într-un interviu, că în România se pun pe piață anual circa 2,2 milioane de tone de ambalaje.
Înainte de a exista un SGR, din totalul ambalajelor gestionate în cadrul obiectivului global de reciclare, un procent de 20% sunt gestionate individual de cei care le generează, iar 80% sunt gestionate prin cele 13 OIREP-uri (Organizații care Implementează Obligațiile Privind Răspunderea Extinsă a Producătorului).
Dacă nu gestionează cantitățile pe care trebuie să le recicleze, operatorii economici plătesc către Fondul pentru Mediu o taxă de 2 lei pentru fiecare kilogram de ambalaj nevalorificat. În total, sumele plătite de operatorii economici pentru deșeurile care nu au fost reciclate sau valorificate s-a ridicat la 181 de milioane de euro în perioada 2012-2022.
Ei spun că Sistemul de Garanție-Returnare va prelua circa 30% din ambalajele reciclate, urmând ca restul de 70% să rămână în dreptul OIREP-urilor. Asta înseamnă că România va avea mult de lucru și dincolo de SGR pentru a crește cu adevărat reciclarea, mai ales dacă ne întoarcem la procentul de 39,87% din statisticile Eurostat.
Mai multe elemente sunt disfuncționale în lanțul de reciclare din România, de la colectarea separată limitată și până la capacitățile de reciclare pe care le avem, ceea ce dă naștere la diferite anomalii.
Pe de o parte, Clean Recycle spune că România exportă anual circa 350.000 de tone de deșeuri pentru că nu are facilitățile necesare pentru a le valorifica. Pe de altă parte, într-un reportaj Recorder, reprezentanții Green Group, care operează lângă Buzău cel mai mare centru de reciclare din Europa de Est, unde sunt procesate în permanență peste 10.000 de tone de sticle PET, au explicat de ce importă o parte din deșeurile pe care le reciclează.
Din cauza ratei scăzute de colectare separată, 60% din deșeurile gestionate în centrul de lângă Buzău sunt importate din Europa, unde „sistemul depozit” – sau Sistemul de Garanție-Returnare – funcționează deja, generând un flux mai calitativ de deșeuri care pot fi valorificate, adică transformate din nou în materie primă.
Un indicator problematic pentru România este cel legat de deșeurile municipale, însemnând totalitatea deșeurilor menajere și similare acestora generate în mediul urban și rural din gospodării, instituții, unități comerciale și de la operatori economici, plus deșeuri stradale și deșeuri din construcții.
Aici, România are o rată de reciclare de sub 12%, ceea ce ne-ar putea atrage amenzi din partea Comisiei Europene, după cum a avertizat recent Ministerul Mediului.
Datele Eurostat arată îngrijorător, întrucât în 2010 România a atins pentru prima dată un nivel de peste 10%, dar până în prezent rata de reciclare nu a urcat niciodată mai sus de 14,8% în 2012, situându-se în 2021 la doar 11,3%.
România riscă să nu-și atingă ținta de reciclare de 55% pentru deșeurile municipale, stabilită pentru anul 2025, așa cum riscă să nu atingă nici ținta stabilită pentru 2025 în ceea ce privește deșeurile de ambalaje, conform unui raport al Agenției Europene de Mediu din 2022.
Mai mult, România riscă să nu atingă ținta pentru anul 2035, prin care s-a angajat să reducă cantitatea de depozitare a deșeurilor municipale la groapa de gunoi până la 10% sau mai puțin din totalul deșeurilor municipale generate. În 2020, rata de depozitare la groapa de gunoi era încă de peste 70%.
Toate acestea puse într-un context mai amplu ne duc spre subiectul economiei circulare, care are mai multe fațete și este unul mai complex. Nici la acest capitol România nu stă bine deloc. Economia României este circulară doar în proporție de 1,3%, comparativ cu o medie europeană 12,8%, conform Băncii Mondiale.
Rămâne de văzut cum va funcționa Sistemul de Garanție-Returnare în primul său an și ce impact va avea asupra reciclării, însă este important să nu considerăm SGR ca un panaceu, întrucât chiar și la capacitate maximă acesta reprezintă doar o piesă dintr-un puzzle complex.
Acest articol a fost realizat cu susținerea ING Bank România.
There is 1 comment
Departe inca de a fi incadrat in economia circulara, reciclarea ambalajelor de unica folosinta din plastic, metal, sticla, sustinuta de complexul sistem SGR se adreseaza acelor containere pentru care exista solutii de reciclare la scara industriala, cu procese si procedee deja mature si a cator colectare cat mai „curata” (ferita de contaminare) este utila pentru efcientizarea proceselor de reciclare si a consumului de rsurse asociate acestora. Totusi, reciclarea nu poate fi considerata ca facand parte din conomia circulara. Dimpotriva, aceasta este ultima faza a economiei liniare. Economia circulara presupune reducerea, pana la eliminare, a deseurilor (in special pentru plastic), metinerea valorii si utilitatii produselor/componentelor/materialelor pentru cat mai mult timp, refolosirea, refabricarea produselor/componentelor/materialelor la sfarsitul duratei de viata, ultilzand constituentii/componentele/materialele initiale (in dauna consumului de materii prime virgine). Inseamna, economia circulara, regenerare, refacere, conservare si o economie a stocurilor. SGR din Romania se implementeaza in conditiile in care parlamentul EU abia a adoptat revizuirea Regulamentului privind deseurile de ambalaje, in conditiile in care standardele europene privind Proiectarea pentru reciclare si standardele privind procesele de evaluare a reiclabilitatii ambalajelor din plastic se afla inca (pana in 2025), in eleborare. Poate ca tocmai caracterul fluid, temperatura ridicata a schimbarilor care pot impacta SGR au determinat solicitarea administratorului de prelungire adeclansarii implemntarii. De buna seama, pe langa infrastructura inca total neadaptata cantitativ si calitativ pentru o functionare fizica la nivelul pregatirii digitale. Multe batai de cap vor fi generate , dupa parerea noastra de : a) intarzierea modificarilor necesare in schemele de Raspundere Extinsa a producatorului , b) asigurarea capacitatii ADI-urilor de a conduce sistemele de management al deseurilor c) retelei necorespunzator structurate, capacitatii tehnice si calitative scazute a reprocesatorilor (in special pentru plastic) d) lipsei accentului pe localizarea circulatiei / circularitatii materialelor plastice din ambalaje, pentru realizarea unui bun echilibru economic si de folosire a resurselor. SGR incepe intr- un moment in care intreg sistemul de management al resurselor se transforma, SGR fiind legat mai mult de economia liniara (reciclare la nivelul ultimului deceniu al secolului trecut) decat de economia circulara. In acelasi timp, este de prevazut ca Administratorul sa inregistreze pierderi insemnate, pe parcursul primului,/primilor ani, care vor submina eficacitatea si dezvoltarea ulterioara a unui sistem, altfel extrem de necesar si de mare sprijin pentru cetateni si mediu.