Ce rol au oamenii de afaceri în societate și, în mod ideal, ce rol ar trebui să aibă? Există și alte ținte dincolo de profit? Există și un alt tip de valoare pe care îl pot genera liderii de business, fie ei mai mari sau mai mici? Dimensiunea socială a businessului și a oamenilor de afaceri a îmbrăcat o formă sau alta indiferent de perioada economică a României.
Spre exemplu, din cartea „Negustorii de odinioară”, primul volum din colecția BusinessPedia, aflăm că Rudolf Orghidan, care făcea afaceri în prima jumătate a secolului 19, ajunsese să plătească taxe cât jumătate din toți ceilalți negustori sași din Brașov.
Din averea lui au fost traduse și tipărite pentru prima dată în limba română volume precum Gramatica Românească și Nemțească, Etimologia și Sintaxa sau O mie și una de nopți. Un alt exemplu din același volum este negustorul Dumitru Frigator, care avea convingerea că dacă nu-și plătește furnizorii la timp „pățește mare rușine”.
Astăzi, la mai bine de 30 de ani de la căderea comunismului, revenirea la economia de piață a dat naștere unor generații noi de oameni de afaceri. Economia României a asistat deja la construirea unor giganți, la prăbușirea altora, la ultimii ani ai generației de afaceriști postdecembriști și la primii ani de antreprenoriat pe model de creștere și dezvoltare.
În tot acest context, criza climatică și nevoia pentru o dezvoltare durabilă aduc o nouă dimensiune discuției despre responsabilitatea liderilor de business. Acum este era în care companiile trebuie să-și măsoare tipurile de impact pe care le au asupra comunităților în care activează și să maximizeze impactul pozitiv, în timp ce îl reduc pe cel negativ. Cu atât mai mult, vine întrebarea: există și alt scop dincolo de profit?
„Răspunsul cred că este foarte simplu și este da. Vorbim mai mult decât de responsabilitate, profitul este important pentru acționari, dar profitul se face cu oameni”, a răspuns Ramona Jurubiță, country managing partner KPMG România și Moldova, prezentă la evenimentul de lansare al volumului „Negustorii de odinioară”.
Organizat în cadrul salonului internațional de carte Bookfest 2023, care a avut loc la finalul lunii mai, evenimentul de lansare al volumului „Negustorii de odinioară”, scris de dr. Nicolae I. Angelescu, a reunit diferiți oameni din mediul de business și din ecosistemul cultural local pentru a dezbate responsabilitatea companiilor și a liderilor de business.
Alături de Ramona Jurubiță, subiectul a fost dezbătut de Ion Sturza, fondator Elefant.ro, Andrei Diaconescu, cofondator One United Properties, Alexandru Bâldea, cofondator Artmark și Theodor Paleologu, profesor la Casa Paleologu. Dezbaterea a fost condusă de Ionuț Bonoiu, președintele Asociației pentru Dezvoltare prin Antreprenoriat și Cultură Financiară „Antreprenorescu”.
Filantropie, sponsorizare, CSR sau ESG?
Modul în care oamenii de afaceri și companiile dau înapoi societății este privit foarte diferit de la caz la caz, întrucât acesta poate fi văzut ca o activitate filantropică, un instrument de sponsorizare, un punct în plus la capitolul CSR (Corporate Social Responsibility) sau o abordare structurală în raportul ESG (Environmental Social Governance).
„Misiunea unei afaceri este să aducă profit acționarilor, proprietarilor, iar proprietarii decid după aceea ce fac cu banii. Noi avem o întreagă clasă de filantropi în România, managerii companiilor internaționale care au devenit mari sponsori, mari contribuabili din contul acționarilor, sub pretextul că ei au o abordare responsabilă socială a companiei”, crede Ion Sturza.
Proprietarul Fribourg Capital și fondatorul retailerului Elefant.ro, pe care l-a vândut în 2023 către evoMAG, consideră că misiunea publică înseamnă în primul rând plata coerentă și la timp a taxelor și a unor salarii decente „pe alb”.
Filantropia, așa cum o numește Sturza, trebuie făcută din banii care rămân după plata taxelor și a impozitelor, nu din bugetele de marketing sau din bugetele operaționale.
„Eu vreau să facem totuși o distincție între a fi sponsor – sponsorii au întotdeauna interes, dacă nu ai un ROI la activitatea de sponsor, unde ai dreptul să spui, unde o pui, ce culoare o faci și așa mai departe, atunci, nu are sens să cheltui banii – și activitatea din filantropie”.
Fostul premier al Republicii Moldova este cunoscut ca un susținător al mai multor cauze, printre care cauze sociale, educație, artă și cultură, dar și ca un pasionat de artă, care investește în diferite lucrări de artă, ajutând astfel la perpetuarea patrimoniului cultural.
„Sunt convins că activitatea de filantropie trebuie făcută în liniște absolută, anonim, așa cum am făcut-o eu 30 de ani, după principiul cheltuim dragă familie mult mai mult pentru activități de filantropie, susținerea programelor de educație, de artă, cultură, cumpărăm sate pentru cei care nu au unde trăi, dar de care majoritatea oamenilor nu știu pentru că asta este o activitate a noastră, intimă, care nu este un act de orgoliu, PR. Filantropia trebuie făcută în liniște și dacă e posibil maximal anonim”.
De cealaltă parte, Andrei Diaconescu, cofondatorul dezvoltatorului imobiliar One United Properties, nu este de acord cu ideea că un om de afaceri sau un acționar face lucruri bune pentru societate abia din profitul final și propune o abordare diferită.
„Eu cred că firmele trebuie chiar și înainte de impozit să facă lucruri pentru societate. Până la urmă luăm bani din această societate, clienții noștri sunt cei care cumpără, sunt parte a societății și este normal să dai înapoi, este absolut rezonabil”.
Totodată, el nu crede că „filantropia trebuie făcută în liniște”, așa cum spune Ion Sturza, iar dacă o companie sau un lider de business alege să susțină un proiect care este în beneficiul societății să poată fi asociat cu acel proiect pentru a crea un efect de multiplicare.
„Dacă oamenii de afaceri fac treabă oricum, generează impozite, salarii, trebuie să genereze și lucrări de binefacere, care pot fi mai mici sau mai mari, și dacă ele sunt mai mari mi se pare absolut rezonabil să poartă numele aceluia care a donat banii respectivi pentru că el reprezintă un model și pentru ceilalți. Toată ideea este să faci o multiplicare cât mai mare. E normal să nu ne bazăm pe eforturi individuale, e normal să devină o tendință”.
One United Properties crede că impactul pozitiv al unui business pleacă de la toți oamenii din organizație, nu doar de la lider, ceea ce a dat naștere unor traininguri susținute de consultanți CSR și ESG pentru toți angajații, astfel încât ei să contribuie la efort.
„Este un efort sponsorizat de proprietar, dar efortul este al tuturor celor care lucrează în organizație și dacă toți sunt conștienți de chestia asta, probabilitatea e că factorul de multiplicare se va realiza”.
Ramona Jurubiță, cea care conduce KPMG în România și Moldova, nu crede că activitatea de sponsorizare este realizată neapărat printr-un interes urmărit de sponsor. Ba mai mult, aduce un efect de multiplicare cu atât mai spectaculos când nu există un interes direct.
„Cred că se poate face și fără interes, fără a urmări un scop prin contractele de sponsorizare în sensul de a avea un nume, de a impune ceea ce îți dorești ca o companie. Și pot să vă spun, urmând exemplul personal, că dacă faci acest lucru fără foarte multă laudă și fără să urmărești interesul de profit descoperi de fapt o cu totul altă lume și o descoperi nu numai tu, ci și oamenii care sunt în jurul tău. Efectul de multiplicare pe care îl poți crea este fantastic”.
Prezent la dezbaterea de la lansarea primului volum din colecția BusinessPedia, Theodor Paleologu a făcut trimitere spre o perioadă mai înapoiată decât secolul 19, chiar spre Roma sau spre Atena din vechime.
„Tot ce admirăm la nivel de cultură clasică greacă și romană s-a făcut cu finanțare privată, dar care era obligatorie. Este instituția cunoscută sub numele de evergetism, un everget e un binefăcător, dar evergetismul e o obligație socială. În toate cele peste 1.000 de cetăți grecești, în Roma Antică, e vorba de o obligație. Dacă nu finanțezi lucruri de interes public, pur și simplu nu mai contezi”.
Un mod în care oamenii de afaceri ajută societatea este și prin achiziția lucrărilor de artă și prin prezervarea, promovarea sau readucerea la viață a elementelor care formează patrimoniul și identitatea culturală a românilor. Un martor al acestor mecanisme este Alexandru Bâldea, cofondatorul casei de licitații Artmark, prezent și el la lansarea volumului „Negustorii de odinioară”.
„Dacă e vorba de bunuri de patrimoniu, dăm posibilitatea colecționarilor să salvgardeze să le facă cunoscute, să le transmită mai departe, căci bunurile culturale durează mai mult decât noi, decât fiecare dintre noi. Ele sunt adevărații noștri proprietari, noi suntem custozii și îngrijitorii lor temporari”.
Prin platforma Artmark, Bâldea are o părere bună despre măsura în care se face bine în România pe calea punerii în evidență și a valorificării bunului cultural și atrage atenția că eforturile în această direcție sunt limitate totuși de dimensiunea economiei locale.
„Dacă s-ar putea face mai mult? În teorie da, în practică se face pe măsura economiei noastre. Economia culturală nu poate fi mai amplă, mai vastă, mai largă decât resursele economice, decât disponibilitățile celor ce au bani și o pot susține”.
Cu o experiență vastă în business atât în România, cât și în alte țări, martor la transformări istorice și la diverse generații politice și de business, Ion Sturza vine și cu o părere mai dură: afacerile nu sunt despre etică, iar cei care fac filantropie sau sponsorizare o fac pentru a compensa lucrurile mai puțin etice din activitatea lor de bază.
„Vreau să vă spun că afacerile sunt despre orice, mai puțin despre etică. În al doilea rând, așa s-a întâmplat că de la înălțimea vârstei mele, atunci când deșteptăciunea se transformă în înțelepciune, vă pot spune că am cunoscut foarte mulți oameni de succes, în toate zonele. Mari antreprenori, mari politicieni, mari oameni de cultură, concluzia mea era mai bine nu îi cunoșteam, sau îi cunoșteam de la televizor pentru că numai etică nu era acolo. Și dacă unii fac filantropie sau sponsorizare, credeți-mă că în mare măsură este un fel de tribut, poliță sau indulgență pentru ce au făcut neetic în activitatea lor de bază”.
