Sustenabilitatea sistemelor agroalimentare este un subiect cu implicații sociale și economice complexe nu doar în Europa, ci în toată lumea. Totuși, această temă este cu atât mai importantă în România, unde aproximativ 20% din forța de muncă angajată lucrează în agricultură.
Agricultura, sistemele alimentare și modul în care s-au dezvoltat acestea în ultimele decenii – pe rațiuni și calcule care au ținut cont în principal de profitabilitate – generează o realitate care astăzi nu poate fi ignorată: mai mult de o treime din emisiile cu efect de seră sunt generate la nivel global de sistemele agroalimentare.
Modul în care companiile și populația au contribuit la formarea sau agravarea crizei climatice, dar și efectele pe care criza climatică începe să le aibă asupra sistemelor agroalimentare au determinat autoritățile din mai multe țări să pregătească strategii pentru a lua măsuri.
În Uniunea Europeană, principala strategie care modelează ambițiile celor 27 de state membre în acest sens este Strategia „de la Fermă la Consumator” (Farm to Fork). Parlamentul European a adoptat această strategie în 2021, ca parte a Green Deal-ului european, deși unele dintre componente sunt încă în discuție.
În sens larg, strategia reprezintă încercarea blocului european de a face sistemele alimentare mai prietenoase cu mediul, mai reziliente, mai eficiente, de a reduce impactul acestora asupra biodiversității și de a ajuta la o relație mai sănătoasă între cetățeni și alimente.
Strategia Farm to Fork este structurată pe patru principii directoare: producție alimentară sustenabilă, procesare și distribuție sustenabilă, consum sustenabil și prevenirea risipei alimentare. Unul dintre principalele obiective din acest plan: stimularea producției ecologice pentru ca aceasta să acopere cel puțin 25% din totalul terenurilor agricole aflate în exploatare la nivelul UE până în 2030.
Dacă ne întoarcem pe plan local, România are o suprafață agricolă totală de aproximativ 12,5 milioane de hectare, din care datele INS arată că suprafața cultivată cu principalele culturi s-a ridicat la aproape 8,19 milioane de hectare în 2022.
Suprafața cultivată a scăzut ușor față de 2021, iar sectorul privat are o pondere de 99,1%. Județele care dețin cele mai importante ponderi în suprafața totală cultivată sunt: Dolj (6,0%), Constanța (5,5%), Călărași (5,1%), Teleorman (5,0%), Timiș (4,9%).
Anul 2022 a marcat o scădere a producțiilor pe aproape toate culturile în România față de anul 2021, de la cereale și până la fructe, legume sau struguri, iar aceste fluctuații anuale arată cât de vulnerabil este sectorul agroalimentar în fața fenomenelor meteorologice.
Rolul României de agricultor în cadrul blocului european este important, în contextul în care România ocupă primul loc în UE la porumb boabe și la suprafața cultivată cu floarea soarelui. Totodată, se situează pe locul patru în UE la suprafața cultivată cu grâu și la cea cultivată cu rapiță, respectiv locul trei la culturile de soia boabe.
Agricultura ecologică reprezintă 9,9% din totalul terenurilor agricole utilizate în Uniunea Europeană, conform datelor publicate de Eurostat pentru anul 2021, care arată o creștere de la 14,7 milioane de hectare în 2020 la 15,9 milioane de hectare în 2021.
În perioada 2012-2021, suprafețele cultivate în sistem ecologic au crescut în aproape toate țările UE, cele mai mari creșteri fiind înregistrate în Portugalia (283%) și Croația (282%), într-o statistică care arată o creștere de 101% în dreptul României.
În România, agricultura ecologică însemna la sfârșitul anului 2022 un număr de 13.260 de operatori certificați în agricultura ecologică, în creștere față de 12.231 în 2021 sau 10.210 operatori în 2020, potrivit datelor de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltare Rurală.
Totuși, vârful a fost înregistrat în anul 2012, când erau 15.544 de operatori certificați, iar numărul lor a scăzut treptat de la acel moment până în anul 2017 când a început iar să crească. O astfel de evoluție este de cele mai multe ori încetinită de modificările legislative și de mutările politice.
Când vine vorba despre suprafața totală din agricultura ecologică, aceasta se situează la peste 644.500 de hectare în 2022, în creștere de la peste 578.000 de hectare în 2021 sau de la 468.000 de hectare în 2020. Cum se compară România cu ținta de 25% până în 2030?
La acest moment, agricultura ecologică reprezintă puțin peste 5% raportată la suprafața agricolă totală din România. În același timp, dacă suprafețele cultivate în sistem ecologic sunt raportate la suprafețele agricole cultivate, nu la cele totale, procentul pentru anul 2022 se ridică la aproape 8%.
Agricultură inteligentă adaptată climatic
Agricultura este responsabilă de 17% dintre emisiile de carbon ale României, într-un tablou în care sectorul energetic este responsabil de 66% dintre emisii și industria de 12% din emisii, conform Raportului de țară privind Clima și Dezvoltarea publicat de Banca Mondială în octombrie 2023.
Pe termen scurt, decarbonizarea economiei locale arată bine în raportul Băncii Mondiale, în sensul în care România și-a redus deja emisiile cu 53% față de 1990, dezideratul pentru anul 2030 fiind de 55%. Totuși, România are nevoie de investiții masive pentru a atinge așa-numita neutralitate climatică în 2050.
Transformarea sectorului agricol nu este doar o provocare complexă din punct de vedere economic, întrucât agricultura înseamnă 4% din PIB, dar și una socială, pentru că acest sector este responsabil pentru aproximativ 20% din forța de muncă.
Femeile din România reprezintă 43,1% din forța de muncă din agricultură, conform raportului. Majoritatea managerilor de ferme din România gestionează microferme și ferme de subzistență și, cu un procent de 71%, femeile sunt suprareprezentate în clusterul de populație vulnerabilă care lucrează pe cont propriu în agricultură în România.
Mai mult, 28%, adică aproape o treime din populația aflată în partea inferioară a distribuției veniturilor activează în agricultura de subzistență. Populația aflată în partea inferioară a distribuției veniturilor înseamnă 40% din total. Aceștia au acces limitat la oportunități de angajare productivă și întâmpină dificultăți în a beneficia de creșterea economică a țării.
Evoluția sectorului în prezent nu este una îmbucurătoare, în contextul în care valoarea adăugată a producției agricole a crescut cu o medie de 2,6% în perioada 2010-2021, dar cu variații mari de la an la an.
„Cu o variabilitate interanuală care este deja relativ ridicată, creșterea sectorului s-a caracterizat prin extinderea ponderii mărfurilor cu valoare scăzută, contractarea altor sectoare agroalimentare și de creștere a animalelor, câștiguri modeste de productivitate și tipare dezordonate în materie de producție”, notează raportul.
Experții atrag atenția că schimbările climatice vor duce la o creștere a pierderilor asociate cu fenomenele meteorologice, în special în condițiile în care nu există irigații, crescând și mai mult discrepanța între producătorii mari și producătorii mici, aceștia din urmă fiind mai puțin capabili să gestioneze riscurile.
„Extinderea sistemelor de irigații, în special în zonele expuse la secetă, ar trebui să reprezinte o prioritate, în același timp identificându-se factorii care determină ratele scăzute de utilizare în prezent a infrastructurii existente de irigații și folosindu-se instrumentele de gestionare a riscurilor, disponibile în cadrul Politicii agricole comune (PAC) a UE”.
Banca Mondială propune conceptul de agricultură inteligentă adaptată climatic (CSA), o abordare a agriculturii care se concentrează pe creșterea productivității, reducerea emisiilor și creșterea rezilienței, astfel încât sectorul agricol din România să realizeze tranziția verde. În acest concept, investițiile în irigații și adoptarea unor practici agricole de conservare sunt esențiale.
România are o strategie actualizată privind irigațiile, care prevede reabilitarea și extinderea infrastructurii de irigații pentru a ajunge la 2,87 de milioane de hectare cu infrastructură funcțională, însă drumul este unul lung. Acest plan prevede inclusiv dezvoltarea a 123.500 de hectare de sisteme noi de irigații prin scurgere gravitațională.
În prezent, schemele de irigații gravitaționale se întind pe aproximativ 250.000 de hectare și sunt utilizate într-un procent mai mic de 15%. În opinia Băncii Mondiale, aceasta reprezintă principala problemă în lupta cu seceta și în abordarea problemei variabilității recoltelor în funcție de vreme. Guvernul are la dispoziție sute de milioane de euro pentru infrastructura de irigații.
„Pentru a susține aceste investiții în irigații, va fi esențială adoptarea unor practici agricole care conservă umezeala în sol pentru a îmbunătăți productivitatea managementului apei în ansamblu, a reduce necesarul de apă și a crește productivitatea apei atât în condiții de irigare, cât și în condiții de irigare de la ploaie”.
Agricultura inteligentă adaptată climatic pune accent pe metode de conservare necesare în România, unde clima mai caldă și furtunile frecvente expun România la eroziune și la degradarea solurilor.
„Metode agricole de conservare, cum ar fi reducerea aratului, asigură un sol mai stabil și mai puțin expus la eroziune, păstrează carbonul organic al solului, îmbunătățind structura, fertilitatea și capacitatea de reținere a apei la nivelul solului. Practica de a acoperi solul cu deșeuri de recoltă și de a lăsa paiele pe teren protejează și ea suprafața solului de eroziunea indusă de apă și de vânt”.
Cu o criză climatică ce își face simțită efectele din ce în ce mai mult în fiecare an, fermierii mici trebuie să beneficieze de aceeași protecție de care beneficiază cei mari, care știu să lucreze cu instrumentele de management al riscului din Politica Agricolă Comună.
Mai puțin de 1% dintre fermierii români folosesc aceste instrumente, iar cei care o fac sunt cei cu ferme mari. Producătorii mici, cei mai vulnerabili, nu își fac asigurări, fie pentru că nu știu de ele, fie pentru că nu pot să plătească primele. În condițiile unor riscuri tot mai mari, trebuie încurajată crearea unor produse potrivite pentru capacitățile micilor fermieri.
De asemenea, România trebuie să creeze cadrul pentru cercetare și inovație înspre modernizarea sectorului agricol local. Spre exemplu, pentru cele 2.686 de comune din țară există doar 450 de centre locale de consultanță agricolă, care de obicei au un singur agronom angajat.
Astfel, un consultant agricol din sistemul guvernamental deservește 12.000-13.000 de fermieri, raportul optim în alte țări europene fiind de 1 consultant la 65-100 de fermieri.
„Lipsa de servicii de extindere a agriculturii creează bariere pentru modernizarea prin agricultura de conservare, agricultura de precizie, managementul îngrășămintelor sau energie regenerabilă”.
Transformarea sectorului agricol necesită investiții masive, greu de cuantificat în cazul unor sectoare precum agricultură sau industrie, însă raportul sugerează un necesar de investiții neproductive de 13,5 miliarde de dolari în agricultură până în 2050.
Se pot identifica unele surse de finanțare, precum investițiile străine directe sau fondurile structurale UE, însă aceste fluxuri nu reprezintă neapărat investiții în dezvoltarea sau decarbonizarea sectorului.
Unii aruncă, alții nu mănâncă
Dimensiunea socială a sectorului agricol în fața efectelor crizei climatice este una care ia amploare. Persoanele sărace sunt mai expuse la dezastrele naturale și la riscurile climatice, mai vulnerabile la șocurile climatice atunci când acestea se produc și mai puțin capabile să se redreseze.
Această vulnerabilitate este dată și de distribuția geografică a schimbărilor climatice, dar și de faptul că sectoare precum agricultura și pescuitul, sensibile în faza crizei, se bazează pe populația săracă. Schimbările climatice pot să exacerbeze riscurile cu care se confruntă populația săracă, mai ales din cauza impactului asupra ecosistemelor, apei, agriculturii sau siguranței alimentare.
Estimările globale arată că până 2030 între 68 și 132 de milioane de oameni ar putea fi împinși în sărăcie la nivel global ca urmare a schimbărilor climatice. Banca Mondială se așteaptă ca procentul de lucrători slab calificați în agricultură să crească în anii următori, ceea ce creează premisele pentru o suprapunere semnificativă între forța de muncă din acest sector și populațiile vulnerabile.
Dincolo de partea de producție și de populație implicată în funcționarea sistemului agroalimentar, o altă dimensiune este cea a consumatorului și a accesului acesta la alimente de orice fel.
În România, circa 1 din 20 de români se confruntă cu foametea, potrivit Global Hunger Index, care arată că în 2023 procentul celor care se află în această situație se situează aproape de 5%.
Situația pare că se îmbunătățește dacă privim evoluția în timp, în contextul în care procentul românilor care experimentează foametea era la 5,1% în 2014, la 5,8% în 2007, respectiv la 7,9% în anul 2000. Însă 1 din 20 de români înseamnă în continuare o pondere importantă, iar criza costului de trai care a lovit omenirea în ultimii ani prin inflație ridicată susținută lasă în urmă sărăcie ascunsă.
Un alt pilon important al Strategiei Farm to Fork este cel de prevenire a risipei alimentare și a deșeurilor alimentare. În România, risipa alimentară se traduce anual prin 2,5 milioane de tone de mâncare, conform informațiilor citate de Europa Liberă, ceea ce înseamnă că fiecare român este responsabil în medie de 70 de kilograme de mâncare care ajunge la gunoi.
România ocupă locul 9 în clasamentul Uniunii Europene cu privire la risipa alimentară, în contextul în care aproximativ jumătate dintre români cheltuie circa 40% din venitul lunar pe mâncare, conform informațiilor citate de Ambasada Sustenabilității.
La nivel global, aproape o treime din totalul alimentelor produse pentru consum uman se transformă în risipă, iar la nivelul UE ponderea este de o cincime. La polul opus, 43 de milioane de europeni nu își permit hrana zilnică pentru o alimentație adecvată.
Aceste statistici și realități arată că remodelarea sistemelor agroalimentare înspre a fi mai eficiente și mai reziliente nu este suficientă pentru a atinge cu adevărat sustenabilitatea, atâta timp cât acestea nu abordează și dimensiunea socială.
Acest articol a fost realizat cu susținerea ING Bank România. 
