Repararea găurii din stratul de ozon nu a contribuit doar la reducerea riscului de cancer de piele, ci a inversat și efectele nedorite ale crizei climatice. În fiecare vară, ploi abundente se propagă de-a lungul marginii sudice a platoului tibetan, dar între anii 1980 și 1990 cantitatea de precipitații a crescut semnificativ, sporind riscul de inundații și alunecări de teren în Nepal și în nordul Indiei, scrie The Guardian.
Din fericire, de la mijlocul anilor 1990, tendința s-a inversat. Un studiu arată că creșterea și apoi scăderea precipitațiilor de vară din Tibet au fost legate de modificările nivelului de ozon din atmosfera superioară.
Utilizând măsurători pe termen lung ale precipitațiilor și ale ozonului stratosferic, cercetătorii au reușit să modeleze interacțiunile dintre ozon și climă și să demonstreze că scăderea nivelului de ozon din atmosfera superioară a determinat un efect de răcire în stratosfera inferioară, ceea ce a contribuit la accelerarea convecției și la generarea mai multor ploi. Rezultatele lor, publicate în Geophysical Research Letters, arată că efectul a fost deosebit de pronunțat de-a lungul marginii sudice a platoului tibetan.
Tiparele de precipitații din această regiune au consecințe profunde, 200 de milioane de oameni din Nepal și din nordul Indiei depinzând direct de ploile de vară. Noul model va contribui la îmbunătățirea previziunilor sezoniere și la o mai bună gestionare a resurselor de apă pentru agricultură, energie hidroelectrică, industrie și nevoile zilnice de apă.
