Comisia Europeană a anunţat joi că a relaxat condițiile referitoare la acordarea ajutoarelor de stat, pentru a permite statelor membre UE să acorde ajutoare de stat companiilor, pentru a le încuraja să rămână pe continent în loc să se mute în America de Nord, profitând de subvenţiile acordate de SUA (IRA).
Relaxarea reglementărilor se va aplica schemelor pentru accelerarea extinderii energiei regenerabile şi a stocării energiei, şi schemelor pentru decarbonizarea proceselor industriale de producţie.
Programul american de investiţii (Inflation Reduction Act, IRA), un pachet de 369 de miliarde de dolari, prevede distribuirea de subvenţii pentru industriile verzi, precum fabricarea de baterii pentru vehiculele electrice sau producţia de panouri solare.
Ținând cont de feedback-ul primit de la statele membre în contextul unui sondaj și al unei consultări specifice și în lumina Planului industrial Green Deal, noul Cadru temporar de criză și tranziție prelungește posibilitatea ca statele membre să sprijine în continuare măsurile necesare pentru tranziția către o industrie net-zero. Aceasta se referă în special la schemele de accelerare a introducerii energiei regenerabile și a stocării energiei, precum și la schemele de decarbonizare a proceselor de producție industrială, pe care statele membre le pot institui acum până la 31 decembrie 2025.
Noile reglementări, modifică domeniul de aplicare a acestor măsuri pentru a face ca schemele de sprijinire a energiei regenerabile, a stocării energiei și a decarbonizării proceselor de producție industrială să fie și mai ușor de conceput și mai eficiente prin: (i) simplificarea condițiilor de acordare a ajutoarelor pentru proiectele mici și pentru tehnologiile mai puțin mature, cum ar fi hidrogenul regenerabil, prin eliminarea necesității unui proces de licitație competitivă, sub rezerva anumitor garanții; (ii) extinderea posibilităților de sprijin pentru implementarea tuturor tipurilor de surse de energie regenerabilă; (iii) extinderea posibilităților de sprijin pentru decarbonizarea proceselor industriale care trec la combustibili derivați din hidrogen; și (iv) prevederea unor plafoane de ajutor mai ridicate și a unor calcule simplificate ale ajutorului.
De asemenea, acestea introduc noi măsuri, aplicabile până la 31 decembrie 2025, pentru a accelera în continuare investițiile în sectoare-cheie pentru tranziția către o economie netă zero, permițând sprijinirea investițiilor pentru fabricarea de echipamente strategice, și anume baterii, panouri solare, turbine eoliene, pompe de căldură, electrolizoare și utilizarea și stocarea capturii și stocării carbonului, precum și pentru producția de componente-cheie și pentru producția și reciclarea materiilor prime critice aferente.
Mai precis, statele membre pot concepe sisteme simple și eficiente, oferind sprijin limitat la un anumit procent din costurile de investiție și la sume nominale, în funcție de locația investiției și de mărimea beneficiarului.
Întreprinderile mici și mijlocii („IMM-uri”), precum și societățile situate în regiuni dezavantajate sunt eligibile pentru un sprijin mai mare, pentru a se asigura că obiectivele de coeziune sunt luate în considerare în mod corespunzător.
Statele membre pot acorda procente și mai mari din costurile de investiție dacă ajutorul este acordat prin intermediul unor avantaje fiscale, împrumuturi sau garanții. Înainte de a acorda ajutorul, autoritățile naționale trebuie totuși să verifice riscurile concrete ca investiția productivă să nu aibă loc în Spațiul Economic European („SEE”) și să se asigure că nu există riscul de a provoca relocarea în cadrul pieței unice.
În cazuri excepționale, să acorde un sprijin mai mare întreprinderilor individuale, atunci când există un risc real de deviere a investițiilor în afara Europei. În astfel de situații, statele membre pot oferi fie suma de sprijin pe care beneficiarul ar putea-o primi pentru o investiție echivalentă în acea locație alternativă (așa-numitul „ajutor de contrapartidă”), fie suma necesară pentru a stimula întreprinderea să localizeze investiția în SEE (așa-numitul „deficit de finanțare”), în funcție de care dintre acestea este cea mai mică.
Această opțiune face obiectul unei serii de măsuri de protecție. În primul rând, aceasta poate fi utilizată numai pentru (i) investițiile care au loc în zone asistate, astfel cum sunt definite în harta ajutoarelor regionale aplicabilă; sau (ii) investițiile transfrontaliere care implică proiecte situate în cel puțin trei state membre, o parte semnificativă a investiției totale având loc în cel puțin două zone asistate, dintre care una este o zonă „a” (regiuni ultraperiferice sau regiuni al căror PIB pe cap de locuitor este mai mic sau egal cu 75% din media UE).
În al doilea rând, beneficiarul ar trebui să utilizeze tehnologii de producție de ultimă generație din perspectiva emisiilor de mediu.
În al treilea rând, ajutorul nu poate declanșa relocarea investițiilor între statele membre.
Modificările aprobate astăzi vor ajuta, de asemenea, statele membre să realizeze proiecte specifice în cadrul planurilor naționale de redresare care intră în domeniul lor de aplicare.
